sâmbătă, 27 februarie 2010

Reţetă papiistă


Cînd vrei să te distrezi la bazin trebuie să urmezi următoarea reţetă:
-Se iau cinci fete eminente de liceu de boboace.
-Se adaugă o piscină acoperită cu două bazine.
-Se amestecă bine cu un vîrf de lingură de confuzie
-Se aruncă un pumn de băieţi neastînpăraţi.
-Se agită bine timp de o oră şi jumătate apoi se serveşte cu zîmbete şi alergătură prin holuri/cabine/băi etc.
Poftă bună!

marți, 23 februarie 2010

Şi..


Ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă.
Deci da.
Deci da ce?
Hm. Nu ştiu dar mă simt rău. Şi uneori decepţionată şi tristă. Şi încă ceva gen emo kid.
Şi nu mă simt în stare decît de clişee în care pot să mă gelatinizez(iar) liniştită. Aviz amatorilor.
De ce cînd sunt zombiegirl par foarte amuzantă? Atunci eu devin brusc satirică şi acidă cu privire la orice. De ce să rîzi?
Clasamente la băieţi. Şi clasamente la fete.
Cling şi clang, că-s prostii, oricum nu poţi alege niciodată nimic de nimic.
-Eşti bine? Rîzi ca o cretină.
-Şi tu.
-Bine.
-Bine.

duminică, 21 februarie 2010

Optimism absolut debordant.


Poţi să zici că o zi îţi merge rău întradevăr, numai în momentul în care ţi-ai vărsat budincă pe pantaloni şi te-ai şi ars cu ea. Dacă ai noroc toţi o să facă mişto de tine şi o să capeţi o pereche de pantaloni la fel de jegoşi şi antici ca şi cei pe care tocmai i-ai dat jos.
Ăsta e un început mirific pentru o poveste nu crezi?
Dacă povestea continuă cu privitul peteţilor FĂRĂ firşorul de salivă caracteristic la colţul gurii e clar că şi-a pierdut din farmec.
Dacă asculţi aceeaşi melodie deja pentru a 15-a oară trebuie să admiţi că ai o problemă. Foarte gravă. Trebuie să-ţi dai seama că asculţi a 100-a oară ca sa fii sigur că eşti ok.
Dacă oamenii te întrabă de zeci de ori de ce eşti supărat fii sigur că au o problemă. Oare cînd s-o fi dus ei ultima oară la psiho? cu terminaţia log sau pat, după caz.
Aflu şi eu o veste bună dar sper să nu plătesc chiar cu viaţa mea pentru ea, alalei flăcăi şi fete!
Bine, exagerez, dar tot sunt sceptică în ceea ce priveşte faptul că s-ar putea să fiu killărită cu cornuri şi lapţi la şcoală. Sau poate o să-mi tai gîtlejul vreo profă în cădere cu o bucată de hîrtie.O bucată foarte ascuţită de hîrtie, subliniez!
Ştiu, optimismul meu te copleşeşte ca lama pe venă.
Poate că totuşi diminaţa să nu aflu că Alex are vreun apointment neprevăzut şi mă lasă iar să aştept minute în şir pînă mă stigă mă-sa că no. Nu, mă-sa-i femeie de treabă. Numa el mă mai enervează uneori.
Of, pocnila-ş, da poate-mi fracturez şi-o coastă-n proces, deci mai ghini nu.
Rugaţi-vă deci întru sufletul meu să nu mor mîine sub nicio formă sau motiv. Şi să nu apuc la lame.
Fenx.

vineri, 19 februarie 2010

Scuip fumul de tigara ca sa se lipeasca de aer si sa devina transparent si buzele sa mi se sudeze ca sa mor asfixiata cu gustul ingrozitor de Kent.
-Poti sa o fumezi toata.
Am tras adanc in piept ca sa ma asigur ca moartea e iminenta si apoi am inceput sa tusesc. Corpul meu voia sa sa se autoconserve si nu voia sa explodeze desi dadea de inteles asta.
Si saliva mea miroase a putrezit. De asta prefer sa fumez foarte foarte rar.
-Ai tras in piept?
Da, am tras in piept, si am inceput sa ametesc. Atunci in gand ii sopteam Minei ca e un geniu daca vrea sa-si innece suferita asa. Chiar nu are niciun efect.
Am aflat ca motivul pentru care oamenii se apuca de tampenii o fac doarca sa scape de senzatiile nasoale inlocuindu-le cu altele de aceeasi intensitate. Sau asta citisem aseara in Adolescentul lui Dostoiewsky? oamenii aia erau prea innecati in idealuri stupide.
Nu gasesc nicio semnificatie sau sens si vreau sa crap dracu odata.
Sau cel putin sa plang intr-o camasa de forta.

Absenta

Sa fi prins fara bilet nu poti spune ca-i o chestie nasoala daca n-ai experimentat-o. Se pare ca azi am o zi ghinionista rau. Sper sa-mi rup piciorul si la antrenamentul de fotbal, sa-mi dea un 3 profa de chimie ca n-am caietul si sa ma asculte profa de logica. Si incerc sa nu-mi mai inchipui ce altceva mi-ar mai putea merge rau. Pentru ca se poate.
N-am putut plati un suprabilet pt ca imi lipea leul cu care imi luasem un corn de la o vanzatoare binevoitoare(se intampla si miracole dar se platesc scump se pare).
Imi doresc sa ma holbez la peteti si sa ascult RHCP.
Am impresia ca nimic nu merge bine si ca imi scapa situatia de sub control.
Ficare minut se lipeste de cel de dinainte si parca nimic nu merge si nu sta.
Ma oftica ca nu am avut timp nici sa explic ca defapt nici n-am apucat sa ma urc bine in autobuz. Si ma simt bakka pentru ca nici n-am avut suficienta prezenta de spirit ca sa imi iau o identitate falsa. Mda, am prostul obicei sa-mi asum responsabilitatea pentru faptele mele pentru ca nu-mi pasa.
Nu-mi pasa de nimic. Niciodata. Sau uneori.
Cu fiecare bataie pe umar/de inima imi doresc sa-mi trag in glont in cap sa ca pot linistita sa ma uit pe pereti ca sa nu ma mai apostrifeze nimeni ca stau degeaba.
Sunt facut de-asa natura sa te...in gura.

marți, 16 februarie 2010

Pictura (Vis de-a dreptul stupid.)

Se scărpina acolo unde nu bătea soarele cu coada unei pensule vechi. Pantalonii bufanţi l-au enervat încă din ziua cînd au adus la curtea regală modele astea stupide care îl incomodau îngrozitor şi cu colanţii care-i strîngeau pulpele(şi alte detalii) ca-n menghină.
-Lorenzo! Urlă maestrul dîndu-şi jos din cap pălăria plină de pene de păsări cu nume întortocheată, cusute de însuşi croitorul regal pe o sumă monstruoasă (chiar şi pentru el).
Privi pînza la fel cum priveşte o mamă aşternuturile fiului său adolescent.
-Maestre?
Tînărul se fîstîcea la fel ca prima oară cînd intrase în atelierul maestrului italian(sunt sigură/e sigur că-i italian).
-Lorenzo am să te rog să-mi aduci cea mai frumoasă şi desfrînată curtezană de la palat!
-Maestre...Tînărul se înroşi pînă în vîrful urechilor lui virgine. Vi s-a comandat un nud?
-Poftim? Aaaa, nu, e pentru plăcerea mea personală şi pentru că... defapt hai încoace dragul meu. Priveşte această operă. Ce vezi?
Lorenzo se aplecă suficient de tare asupra picturii mai mai să se lipească de ea. În ciuda faptului că era un bun critic nu vedea prea bine decît daca se uita foarte deaproape la lucrări. Se zgîi cîteva secunde la pictura finalizată: era un autoportret al maestrului într-o cameră plină de sticle ce aveau gîturi subţiri şi graţioase. Dar le lipseau strălucirea.
-Sunt opace. Totul e opac.
-De asta am nevoie de curtezană.
-Nu pricep.
-Dar curînd o vei face dragul meu nepot. Hai, fugi acum.
Lorenzo se conformă conştiincios, fîlfîndu-şi plin de importanţă capa.
De altfel ş-a întors cu macaroanele tăiate la scurt timp.
-Regele a sosit de la vînătoare. Privea încurcat podeaua pictată cu vopsele şi Dumnezeu mai ştie ce în timp ce braţele i se legănau molcom pe lîngă corp.
-Ce nesătul! Şi totuşi trebuie să recunoşti că are ceva vigoare-n el dacă rezistă la atîtea dame.
Lorenzo îşi scărpină nasul.
-Păi, ştii cum se spune?
-Eu sunt statul?
-Aa, nuu. Adică şi asta dar nu în cazul nostru, tinere. Mai ai mult de învăţat. Tu ai avut primul nud? maestrul îi făcu cu ochiul, dar Lorenzo sălta de pe un picior pe altul ca un copil ce se preface că nu face nimic cînd se ştie cu musca/muştele pe căciulă.
-Ee... lasă..toţi am fost odată margarete...şi tradndafiri..şi viorele...accentuă numele ultimei flori.
-Mai aveţi nevoie de serviciile mele maestre?
-Nu,nu, poţi pleca.
-Mă strigaţi dacă aveţi nevoie de mine.
-Desigur, desigur...
Tînărul părăsi încăperea cu paşi care voia a fi mari şi graţioşi, reuşind să arate ca un călăreţ după prima lui lecţie de echitaţie.
-Tinerii din ziua de azi habar-n-au să se distreze absolut deloc.
Apoi închise cu grijă uşa şi eliberă toate fanteziile ce le avea despre Sextet ca să-i demoleze mintea.
Şi-o închipui goală, cum îi cuprinde sînii mici cu palmele cum îi mîngîie fundul bombat. Şi-o închipui îngenuncheată în faţa lui sugîndu-l ritmic cu gemete de plăcere.
Şi şi-o mai închipui în alte multe feluri care mă fac să mă înroşesc cînd mă gîndesc.
Maestru icni satisfăcut cînd lăsă să ţîşnească din el seva vieţii pe paleta de lucru.
Oftă ameţit şi îşi puse bijuteriile familiei la locul lor în pantaloni.
Alese o pensulă de pe masă şi o înmuie în lichidul alb.
-Tuşele finale maestre! începu să chicotească obosit.
Îndreptă pensula spre pînză cînd simţi că îi e trasă din mînă în pictură.
Varianta miniaturală a maestrului începu să picteze din interior strălucirile întregii lucrări.
-Lorenzo!

sâmbătă, 13 februarie 2010

Mesaje (nu, nu de dincolo, ci din telefonul meu).

M.L. 31/11/2007 ~ La cumpana dintre ani sa ai bucurie in suflet si de la mine un la multi ani!
M.R. 23/06/2008~ Yo! Lasa k nu o sa stai acolo 4ever :p remember i'm with ya' ;-) sper sa revii kt mai rpd :D ei mai vb. Cya bro!
C.R.01/10/2008 ~ Mona fa tot posibiou sa nu ma puna profu absenta k miam uitat desenu aks ji morFa tot posibilu!besk my soruk!caMi sms back.
M.R. 26/11/2008~Noapte bună >:D<>
C.A. 31/12/2008~La multi ani! si tot ce iti doresti (vacante mai lungi fara teze unice!)!!! Cimpo.
C.P. 01/01/2009~Salut!Astazi m-au intrebat 4 persoane de tine,nu le-am dat nr de telefon,dar le-am zis unde locuiesti si mi-au zis ca te vor vizita.Numele lor sunt:SANATATE,PACE,DRAGOSTE siBUCURIE.La multi ani si merci de sms colego;*
M.G.01/01/2008~Merci mult, iti doresc si eu un an nou fericit, plin de bucurii si impliniri! you re best friend, Mara.
A.V.16/01/2009~Aici nu ninge, dar orasul are un aspect oniric dupa o noapte alba si boema. Somnambulul in delir. Sa fie frumos in continuare la tine! Alb, lilal.
M.B. **/05/2009~La muulţi ani,iubita mea. Bri,din depărtări, îţi trimite gânduri biune şi multă dragoste impachetate în veselie şi dor.Dar înainte de toate,să ne trăieşti sănătoasă.Totul va fi bine, îţi promite Bri.Te îmbrăţişez.
A.V.**/05/2008~La multi ani! Fi vesela, fi sanatoasa, fi fericita, fi diferita, traieste! Te pup.
M.B.**/05/2008~Multumesc. Va iubesc!
M.B.11-05.2008~;) te pup!
A.V.09/07/2009"Am senzatia blestemata ca distanta ce ne desparte poate fi timpul si spatiul in care unul din noi moare incercand sa ajunga la celalalt."Spectacol sublim(inal). Si tu scrii fenomenal. Intr-o forma incipienta, atata tot. :-) cand iesi la o cafea?
M.R.26/10/2009~Multumesc Mona:) E foarte frumos cadoul! M-a facut sa rad la faza cand e pe sabie si celelalte :)) Abia astept continuarea e super :) Te pricepi la manga :> Asta a fost cea mai tare poveste a noastra B-) F frumos!!! :"D
A.H.23/12/2009~Bonjour! Am ajuns bine, mi-e dor de tine >:d<>
A.H.23/12/2009~Neata! Am calatorit bine, chiar am traversat infinitul alb
M.05/02/2010~La ora aia ma bateam cu fantomele. Cea mai stupida forma de manifestare a imaginatiei:fantomele.
A.K.09/02/2010~Aw monix:*.kiar akum ma culcam.ms mult d mesaj.ma inveselit.akum dorm eu bn.noapte buna moon>:D<
A.I.11/02/2010~Nici dak devii vampir si nu mori niciodata tot nai nicio sansa sa afli sensul vietii:))
A.I13/02/2010~Tot e bn stai linistita big hug.
Celebration.Azi am fost la olimpiada la mate. Sunt convinsă că am dat chix cu artă.Uuuuh, e aproape kincky.Mănînc merele nespălate cînd mi-e prea foame şi încă sunt în stadiul în care mă mir că un baiat îmi acordă prioritate. Freaky oarecum, că de cînd mă ştiu amicii m-au tratat majoritatea timpului fără să se gîndească că-s altceva decît un tip cu părul mai lung.
Scheleţi pe parapeţi.
Azi ningea aşa violent la amiază că aveam impresia că dacă un fulg te loveşte în cap o să mori de comoţie cerebrală.
Normal, zici că-s inofensivi, şi pufoşi şi moi, da nimeni nu se gîndeşte că o chestie d-aia drăgălaşă ar putea să te transforme într-un cosplay din Happy Tree Friends(ca să fiu pă fir cu jegu american daţi click aici) cu creierii împrăştiaţi prin gaura de la chelie.

luni, 8 februarie 2010

I do not care. Got it?


Şi dacă crezi că-mi pasă te înşeli dăo-n mă-sa.
Voi fi mereu pierdută între rai şi iad pe un pămînt simplu şi gri. Voi fi mereu solidă, cu ochii căprui şi părul închis aproape negru. Nu voi putea fii niciodată o anorexică rahitică. Mi-am secat ani buni ca să învăţ să nu-mi pese şi acum îmă ceri să fiu o fiinţă complexată de şuncile mele. E, uite că nu-s. Nu mă **** grija de cum arăt. Ambalajul e ieftin, oricare ar fi el. Ochii denodă inteligenţa, sprîncenele arată ce senzaţii încerci la momentul acela şi mimica feţei îmi ajunge. Nu-mi pasă cum arată oamenii şi cer acelaşi lucru. Dacă nu poţi privi mai departe de corpul meu, atunci nu te uita deloc, cine ştie ce bau-bauri se ascund sub piele. Poate, cine ştie, mai sufăr de nevroze cronice sau acute.
Şi ce dacă am şoldurile mari?
Şi ce dacă nu-s feminină? de ce mă freci în fiecare zi la melodie cînd vezi că nu reacţionez? Nu-mi pasă. Damn!
Şi ce dacă nu se benoclează niciun cretin la mine? Te freacă grija că nu o sa ma ***? Cu atît mai bine, măcar nu o să mai fac vreun plod să suprapopulez planeta asta bolnavă.
Sper să mor cardiacă şi diabetică şi de insuficienţă respiratorie ca să-ţi dau satisfacţia după care tînjeşti ori de cîte ori îmi povesteşti poveşti fără Feţi Frumoşi, numai cu balauri care-mi mănîncă mie ficaţii şi inima şi sufletul, şi cu sore medicale chiar mai grase decît mine care îmă vor da o supradoză de insulină sau o să încurce borcanele şi o să-mi injecteze o porţie zdravănă de potasiu, şi cum o să apar la tv cu un cîrd de lacrimi false îmbrăcate strident în haine cu 3 nr mai mici care nu m-au cunoscut niciodată. Şi atunci printre lacrimi o să văd cum rînjeşti satisfăcută şi o să aud un murmur de satisfacţie.
Inima mea va ceda în timp ce o să mă tîrăsc spre acele lungi cu care-mi caut printre valurile de grăsime venele învelite protector de osînză. Şi atunci vei fii fericită, tu cu tot neamul tău de slăbănogi.
Dar defapt nu o să mă pot mişca de loc, picoiarle se vor lipi scîrbos unul de altul transformînu-mă într-un monstru marin.
Şi atunci vei rînji fericită.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Happy, Jack şi băieţii (creat la cerere)

În boxe bubuie pentru a 5-a oară în noaptea aia ke$ha cu tik tok. Toţi urlau versurile melodiei alcolizati fiind la maximumul admis de sînge: before I live I brush my teeth with a botle of jack/'cus when I live for the night I aint comin' back.
Casa se scutura din temelii cînd toţi băieţii săreau înnebuniţi în aer.
Happy era şefa. Ea era mîndra paznică a sticlei de Jack D. de care nu se atingea niciun tip daca nu îndeplinea următoarele condiţii: 1. să fie mişto, da mişto de tot şi 2. să îi dea un sărut.
În colţ zăcea într-o baltă de tărie ce se întindea încontinuu pe covor o tipă cu părul scurt şi machiată ca un star de cinema. Uneori se mai zbătea cîte un bocanc de-al ei, lovind violent picioarele persoanelor care stăteau pe canapea.
Happy îi arunca cîte o privire complice apoi mai azvîrlea o privire înspre cosmeticele de pe masă. Dacă erai pe fază ai fi putut s-o auzi zicînd ceva de genu: ţi-am spus eu...
Dacă nu erai marfă n-aveai ce căuta la party-ul ăsta, pentru că se intra pe bază de invitaţie.
Sau şpagă, depinzînd de la caz la caz.
Don't stop, make it pop
DJ, blow my speakers up
Tonight, I'mma fight
'Til we see the sunlight
Tick tock on the clock
But the party don't stop, no

Şi astfel a decurs pînă în zori cînd vecinii în sfîrşit au chemat poliţia.
A fost întradevăr un party reuşit.

A few days


Un lănţişor cu o coroană aproape papală. O pereche de cercei cu pisici negre. O bîrfă ciudată ce nu mă interesează. Perle din care specific : cînd stăteam cu văru-meo în lanul de fîn şi ce mă taie frigul ăsta rece! Nu am drept de autor, dar Carla a fost de acord să mi le cedeze pentru acest nobil scop. Habar n-am despre ce scop e vorba.
Mă perfecţionez în nobila artă a înotatului pe sub artă.
Îmi bag picioru-n ea de nobilime că numa cu ea-s de cam amu.
Aveam la un moment dat conversaţii luuuungi şi de-am pixu despre fazele cu averea şi alte căcaturi gen. Mă dădeam interesantă, recunosc. Erau aceleaşi subiecte de-am pixulea pe care el le uita iar eu dominam prin structura mea încăpîţînată şi expertă.
Am pufnit în rîs cînd am văzut filmuleţele din tabără. Am avut atunci grijă să-i spun Sabinei fără r ca-i comunistă. Aveam o fixaţie cu plantele comuniste ale lui Cookie şi mi-a rămas adînc înfipt în creieri. De parcă mi-a tatuat cineva pe creţele creierilor mei chestia asta.
Azi am stat pe capul Brienei. N-am văzut în întreaga mea existeţă atîtea vaci strînse sub atîtea forme, mărimi, pete, texturi şamd la un loc. Dumnezeule mare şi bun! Nu cred că mai există o viitoare familie mai pasionată de fiinţe candide cu ochi blînzi şi dătăoare de lapte la fel ca ei.
Deşi mereu există America.
Azi mi-am dat seama de ce îmi plac colajele aşa mult : sunt picturi care nu vor fi niciodată finalizate.
Bucăţi din oameni. Munţi de muncă de ambele părţi. Să creezi imaginea şi apoi să o găseşti printre vrafuri de hîrtie.
Vînd vise. Ştiu să creez şi să vînd vise. Deşi toate, sau mare majoritate sunt clişee.
Oameni cam vor aceleaşi lucruri mai mereu. Love, sex, and so forth.
Vreau să văd lumea. Deşi parcă îmi citesc viitoriul în frunze de maracuja cu vitriol unde aud că scrie că o să am o facultate doftoricească la dimiţiliu deci nu o să prea zbor eu pe nicări.
Am desenat un măr şi două chestii abstracte unde una seamănă cu un iepure cu dosu-n aer si celaltă cu o liră. Nu, nu mălai, liră pi buni, nu, nu pi reli.
Mda, cunoscătorii ştiu.

joi, 4 februarie 2010

Mere etcetera.


Mere putrede.
Picături gri de ceară lipite de coaja lor.
Pisicii de grădină joacă poker pe dezbrăcatelea în jur.
Au pornit un incendiu cu flăcări ce cuprinde pe fundurile lor rotunde
Şi:
Un copil gol aleargă cu un pai verde cu dungi
albe
în gură
în timp ce
căţeluşii cu capul bălăbănind
scheaună disperaţi după mămicile lor
plouă cu prăjiturele şi suc roşu şi acru.
Un cocostîrc cîntă jazz la o chitară.
Petrecerea a reuşit.

miercuri, 3 februarie 2010

BuF!...


You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.
Not.
Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.
Not.
Aşa îmi vine să urlu la lună cînd ascult zombie girl.
Şi aşi vrea să smulg carnea de pe mine şi să zbor, şi să visez. Să îmi ard oasele într-un morman de cenuşă albă. Mai albă decît oasele.
Şi vreau apoi să îmi dezbrac oaselele calcifinate de hainele trenţăroase.
Să dezbrac oasele de sînge şi carne. Să le decojesc ca pe nişte felii de scorţişoară.
Să mă înmoi în dans ca într-o substanţă gelatinoasă şi apoi să mă preling usor-uşor pînă pe pămîntul rece şi îngheţat.
Îmi cer scuze.

Ps în sfîrşit cineva mă corectează :)).
Şi da, uneori mă simt o bucată de pui.

marți, 2 februarie 2010

shhhh



Şi uneori mă simt mică, ignorată, plăpîndă (ăsta da oximoron frate!)
Dinozauri mici pufoşi roz şi moi. Şopîrle îngrozitoare. Animale de casă. Şi-ţi vine să ţopăi.
*Uneori te simţi singură nu-i aşa?*
Uneori mă simt cămilă. Mă simt ca şi cum aşi fi un animal.
Sunt o jucarie de pluş.
Creme împrăştiate pe podele verzi.
Clepsidre sparte cu nisipul curgînd printre pixurile verzi şi de cremă de pantofi.
Şi poate uneori visez.
Ţi poate zbor printre văi adînci şi seci şi pline şi goale.
Trec peste munţi din sîni imenşi cît nişte nuci (ca să vezi ironie) şi apoi curg înspre pubisul chel al damei de companie.
Clic.
Click.
Un purice sare pe o floare cu petale rotuuuuundeeeeeee.
-
...
Boing.
Onomatopee şi filozofie.
Niciuna nu ţine de foame.
Oasele pocnesc, se sfărîmă şi se împrăştie. Apoi părul ia foc. Carnea se încreţeşte ca şi coaja unui măr fostâ/ex rumen.
Smily face. :)
Luna ridică sprîncenele şi zîmbeşte ca-ntr-un clişeu sepia.
Black and white.
Azi am foist la film.
Avatar. Hm.
Am furgăsit un leu. Hm.
Wink.
Sometimes I need to be loved.


Or not.

Seamăn cu o divă din anii '20...

Cu părul scurt şi ud mi-am meşterit o frizură de frumuseţe a anilor '20. Subit am chef de filme vechi iar eu azi o să văd Avatar. Ironie, frate şmekerie.
Aseară am văzut un film din 1986- The little shop of horrors. A fost kinkz. Cu o plantă extraterestră carnivoră. Era un musical. Freaky-funny.
Apoi am conversat vreo juma de ore prin mesaje cu muza mea, Andreea, apoi am mai vorbit jumătate de ora cu ea la telefon. Amîndouă sufeream la dioşpe noaptea de insomnie.
Ea ofta şi eu aveam o voce de morsă. Obosită. Morsă. Nu, vocea mea suna obosită numai, că morsoasă era deja.
Am mîncat omletă dimineaţa asta.
Sec. Sec. SEc. SEC.
ăăăăăăăăăăăă.