luni, 27 iunie 2011

Nu am net. Ma enerveaza si nu prea ca n-am net. Invat la engleza, variante la bag si Delf. acum scriu de la biblioteca, mda, o sticla de vin e acolo, undeva si imi asteapta sarutul.
ciudata vacanta. zau asa.

vineri, 17 iunie 2011

În pula mea nu mai fiţi ipocriţi! Duceţi-vă dracu şi împuşcaţi-vă dacă nu sunteţi în stare să vă asumaţi faptele şi cuvintele! Exilaţivă pe o planetă diferită sau dispăreţi dracului din preajma mea!! Ştiţi că nu suport ipocrizia minciuna şi alte căcaturi d-astea, nu suport bîrfa şi zvonurile pulii, neverificate nici de Lucifer în persoană, nu-mi plac aerele de intelectual dobitoc aşa că MARŞ DRACU DIN VIAŢA MEA!
Uneori e aproape de domeniul imposibilului să fii tot timpul sincer, ok, înţeleg, da în pizda mă-sii încercaţi în pula lui Satan să fiţi sinceri şi drepţi faţă de ceilalţi şi mai ales faţă de voi.
Nu încercaţi să mai îndulciţi adevărul, să ''proteajaţi'' pentru că muia asta n-are efect, e fucking iluzie care se întoarce împotriva ta idiotule!!
Deschide-ţi mintea şi ochii fir'ar să fie!!!!!!!!!!!!!!

marți, 14 iunie 2011

Animale egoiste ce suntem. Creaturi obscene şi nestăpînite.
Microbi închistaţi în trupuri uriaşe.
Şi suntem mereu atît de singuri. Şi atît de orbi. Nişte flori măcinate de întuneric ce refuză să se deschidă.
Vă urăsc aşa cum şi voi mă urîţi. Dar pe mine mă urăsc cel mai tare.
Suntem fiinţe complicate. Prea complicate şi de neînţeles.
Nu o să mai caut o afecţiune pe care n-o voi avea şi nici n-o să mai sper într-o viaţă minunată.
Şi ea mă va bîntui pe mine, şi mă va dezamăgi.
iar şi iar şi iar.

duminică, 12 iunie 2011

Şi din nou. De ce?

De ce dacă încep să mă obişnuiesc cu o idee e musai, dar absolut musai să fie ceva care să mă dea iar peste cap.
Şi acum m-a făcut knock-out Teo, şi m-am făcut şi singură knock-out şi-mi bag piciooarele şi se vor transforma în ţepele 8 şi 9.
Şi apoi mai e şi matematica. urghhhhhhhhh.
Vreau să nu. Vreau să fiu placidă ca o oaie.

marți, 7 iunie 2011

Ca să o citez pe Teo: ce mă frustrează!!!
totuşi am vagi tentative să-mi bag picioarele în sintagma ''de ce?'' pentru că deşi îmi face cu ochiul o sfoară şi-un bec, nu vreau să mă las dusă de val pînă nu fac ceva... măreţ.
Sună patetic nu-i aşa?
poate chiar e, dar n-am timp de palavre. Mă mănîncă-n anumite părţi ale creierului să mă transfer. În fond, ce rost are?
Am constatat că am manuale de engleză pe calculator care ar fi frumos să le listez ca să învăţ din ele.

Zz Top - Gimme All Your Lovin'

Deci, hai să ne ambalăm motoarele şi să ne scoatem mediile deci!

vineri, 3 iunie 2011

Fara diacritice

Nu am diacritice ci nervi.
Multi, mari si foarte foarte agtresivi.
Eu acum nu ma simt deceptionata ci uluitor de intarata.
Da? deci nu ma crezi in stare?
Te fut!
Mi-a ajuns sa ma degradez si mai mult decat sunt. E usor sa zaci in namol, acoperit de amprentele tampitilor care trec peste tine.
O sa va musc de glezne, o sa vi le sfasii, o sa arat ca eu stau cu dracu-n mine si supravietuiesc.
Mi-a ajuns in clipa asta pana in gat.
Si da, cu cat acumulez mai mult cu atat sunt mai goala, dar asta nu inseamna ca renunt.
Si daca Dumnezeu nu exista? si daca el exista?
daca el s-a saturat sa fim ipocriti si sa nu ne mai iubim toti intre noi ca niste imbecili?
E impotriva naturii noastre asta. E impotriva Naturii.
Sunt furioasa, sunt agitata si revoltata.
Am impresia ca devin si mai creata si mai rosie la varforile bretonului.
Vii ma-sii.

miercuri, 1 iunie 2011

Viu sau...?

Dacă nu simţi că trăieşti, înseamnă că eşti mort?
Biologia te-ar contrazice. Pentru ea tu eşti parţial format din organisme nevii. Nu moarte, doar nevii.
Eu mă simt ca un spor.
Închistată în mica mea lume, aşteptînd să fie mai bine.
Dar niciodată nu e mai bine. Şi atunci mica mea încăpere se contractă, dureroasă, din ce în ce mai strîmtă, făcîndu-mă să-mi închipui că a fost mai bine.
N-a fost.
Spaţiul nu se modifică, ci doar zvîcneşte ca un ficat după ce-ai mîncat.
Dar nu asta contează, ci simplul fapt că nu eşti mort nu-i aşa?
Dar nici viu.
Poate nu sufăr destul. Poate sufăr prea mult.
Poate sunt la mijloc, captivăî în lumea mea mediocră şi tristă şi deprimantă.
Chiar şi pesimismul intră la pachet.
Nu mă mai acuza că sunt pesimistă. Ştiam asta din prima zi.
Dacă sunt pesimistă mă aştept la mai puţine dezamăgiri. Dar şi ăsta e un optimism într-un fel.
Lumea va găsi mereu un nou mod să te dezamăgească. Dacă eşti la pămînt stai liniştit. Curînd va fi o groapă şi pentru tine, şi-un gropar îţi va zîmbi şi ţie, un tovarăş necunoscut.
Niciodată nu e luminiţa la capătul tunelului, ci e ţigara groparului.
Luminiţe incandescente ce tresar în mintea mea. Ignoranţa mea proprie care mă enervează, iar golul nu face decît să se adîncească din ce în ce mai mult. Sunt din ce în ce mai proastă, cu cît învăţ mai mult. Ce stupid.
Ceara s-a amestecat cu sîmburii goi de vişine. Cele 100 de maimuţe îmi mîngîie creştetul iar Fitzgerald Se odihneşte în patul meu, ca un amant ce-mi este.
Ce măgărie şi cît de tîrfă e providenţa uneori.
Acum trebuie să-l suport în fiecare zi, încleştat în hîrtie.