Cum a fost la Braşov [poze]

Asta e strict şi pur sentimental. Sunt pentru plăcerile mele perverse şi la anu' o să îmi fac laba văzîndu-le. Not. Dar au o semnificaţie aparte. Sunt fotografiile de pe aparatul Luminiţei, prietena mea. Enjoy.




eu cu sabina nu furişam. Cică. [la pietrele lui Solomon]



And yes, I was the smartass.

Nu vă lăsaţi păcăliţi de pai şi pahar.. aia era Silva brună.








La 10 lei coşuleţul, să şi le mînce ei cu neamu lor![Rîşnov]







Noi urcam Tîmpa cătinel cătinel în pas vioi.









la Bellevedere.










ori de cîte ori ziceam: uite ce fructe roşii! mereu trebuia să mi se zică: Vezi să nu le mănînci!
Mie nu-mi era dragă sănătatea stomacului meu, neee!









Te întrebi ce-i rîpa aia? aia era scurtătura noastră către Rîşnov. O binemeritată baie cu nămol am ratat, recunosc.





Elise probînd [evident] o mască.





Strada sforii.






Eu cu Romi, unul din cei mai bestiali prieteni ai mei.






Eu cu Lumi. :)





Felinarul de pe Casa memorială a Mureşenilor.

Fii sincer cu tine. Poţi? Hai să văd dacă chiar ai tupeu, dupa toate minciunile.
Neee, nu-i ceva ce imi reproşez neapărat mie, cît omenirii în general. Adevărul e uneori straniu, absurd, incredibil, banal, neaşteptat sau sec.
E greu să minţi. Fiecare minciună te şterge din ochii celor ce te privesc. Eşti varză.
Eu sunt sinceră. Plătesc un preţ uneori exagerat. Răspund la întrebări la care oricine s-ar fîstîci. Eu rîd dacă trebuie să zic ceva de sexualitatea mea. Pentru că niciodată nu e altceva mai grav sau mai intim ca asta. O porcărie.
Am principii. Uneori refuz să le respect pe unele. Alteori Păpuşarul hotărăşte din instinct ca trebuie să respect.
Unul din principiile mele e strîns legat de oamenii ce îmi sunt prieteni apropiati, sau aproxiamativ apropoiati, la o adică nu mă ling cu nimeni care mă cunoaşte bine. La faza asta ţi-o poţi lua urît de tot. Niciodată nu iese bine.
Sunt o fiinţă ex-oldstyle. Voiam să nu fac niciodată sex înainte de măritiş. Şi nu voiam nici să mă mărit. Nici acum n-o vreau pe a doua. Dar vreau şi cred că am să respect ceva ce mi-am impus cînd mi-am dat seama că nu-s mai brează ca alţii, şi anume să fac sex la şapteşpe ani. Ciudat cum s-au potrivit la Peninsula toate ideile mele.
Cel mai greu cred că ar fi să explic toate astea cuiva bine trecut de cinci decenii. Mi-ar fi greu să vorbesc cu o băbuţă despre sexualitate cum mai nou o percep aşa cum scriu uneoori şi aici.
De exemplu m-aşi simţi prost să dezbat cu o sextagenară bisexualitatea la femei. Cred că pe oricine ar lua chestia asta cu fiori.
Azi am aflat o chestie care m-a supărat. Defapt mă supără mereu cînd se întîmplă: băşcălia şi misunderstanding-ul. Nu-s în mod obişnuit dramatică [bine, mint, sunt puţin. Puţin mai mult?], dar acum dacă aşi putea aşi suci niţel nişte încheieturi.

Ce mi-ar placea sa fac in viata:
stand up comedy
advertising
organizator de expozitii
scriitoare
designer de haine
bibliotecara
horticultor profesionist
designer de bijuterii
teatru


toate in aceeasi viata.

PENINSULAAAA

Timp de o saptamana si aproximativ trei zile am avut-o ca sora pe andreea, care m-a provocat prin lipsa ei de energie sa o tin intr-un entertaintment continuu. Asa ca am fost la spectacolul Harmmonia Cordis, festival de chitara clasica timp de trei zile, [pentru mine 4, ca am fost si-n prima zi], si apoi de joi am inceput sa ne detasam frumos de planeta noastra si sa activam intr-o lume paralela, la Peninsula. Raiul nostru unde salivam dupa fiecare al doilea rocker. A fost bestial.
concerte hardcore, rock, jazz, dub, drum and base, absolut bestial. In primele doua zile am luat-o mai usurel, ca erau ai mei acasa, si nu puteam sa venim prea tarziu, dar in a treia seara am ajuns dimineata la patru jumatate acasa. Si cate chestii n-am facut noaptea aia: personal am dansat demential, fara oprire, am facut cunostinta cu o gramada de lume, si am facut ceea ce n-am crezut veci ca voi face, am agatat un tip, cvasi-necunoscut [il stiam de vreo 20 de minute]. Si l-am agatat asa bine ca douazeci de minute m-am lins cu el si era sa mi-o si trag daca nu intervenea unul din camarazii lui de cort ce-a picat pe neasteptate. Si nu am niciun sentiment vis-a-vis de asta. Aveam nevoie de "doza", si am profitat de circumstante, si nu-mi pare rau. A fost cam insipid, dar na, acuma nu le poti avea pe toate.
Vara asta am crescut. Am inteles multe lucruri si a primit cele mai tari cadouri posibile: un tricou negru pe care scrie: Citeste carti, nu tricouri! cu galben, de la andreea, si pe care-l ador, o pereche de cerci draguti tot de la andreea, primul meu sarut de la andrei, cate mi-a dat senzatia ca zbor, cele mai amuzante clipe cu sopo, cel mai tare festival rock din transilvania, cei mai bestiali oameni care mi-au devenit prieteni, unele din cele mai bune lecturi posibile, am o dantura relativ sanatoasa[dupa multe chinuri], am invatat ca daca ai prieteni grozavi poti sa inveti sa-i cladesti propria personalitate din beton armat, si nimeni nu te poate atinge. Si am invatat ca am o tara superba, plina de persoane incredibile.
Si pentru toate astea am avut nevoie de o vara.
Si o chestie interesanta: persoanele cele mai apropiate de mine poarta numele de andrei si andreea, bizar nu?
o iubesc pe andreea, il iubesc si pe sopo, my best friends
si imi place andrei. si cred ca daca asi vrea sa-i zic asta mi s-ar inclesta gura si n-asi fi in stare sa-l privesc in ochi cateva secunde si apoi m-asi balbai putin ca sa-i zic ca imi place. Dar cred ca el stie asta, dar n-am tupeu sa ma arunc in supozitii
Imi iubesc viata, dar acum sunt singura si vreau hugs, multe hugs.[si ii fac reclama lui andrei : imbratiseaza bestial :) exact cum imi place mie: full contact]
P.S. Chiar daca si pe sopo-l cheama andrei, eu ii zic sopo si atat. Just sain'.

Vreau să fug, nu ştiu.
am fost la braşov, unde a fost absolut bestial.
Am fost la pietrele lui solomon, am fost în Iordan -bar de rockeri- am fost un Pub for sale unde mîncam alune de pămînt la lumina lumînării într-o pivniţă şi dădeam cojile pe jos, am fost sub zidurile cetăţii, am fost la cetăţuie cu Sabina fără r, am fost în rîşnov, unde e bestial, -lăsînd la o parte faptul că am aşteptat o oră să fim băgate în zeamă şi nimic-, am venit acasa cu ia-mă nene, am fost la karaoke, de 2 ori!, si am rîs ca o disperată, am băut bere, multă bere de diverse sortimente, şi m-am ataşat de berea albă nefiltrată. Am băut wisky, cremă de wisky, zmeurată, căpşunată, şi cred că încă ceva dar nu mai ţin minte. Am fost la Cărtureşti şi la Okian şi la Ceai etcaetera. Am văzut un spectacol dat ne nişte cubanezi, foarte nice, şi la sfîrşit m-au pupat pe obraji doi dintre ei si o cubaneză şi o alta m-a îmbrăţişat. A fost chiut.
Am citit aproape toată seria Vraciul, şi din ultimul volum mai aveam jumătate, şi aşa că nu l-am terminat. Da a fost fain.
Am nevoie să ies afară, simt că tîmpesc, am nevoie de muzică brutală, şi mai am nevoie de alte lucruri pe care nu le recunosc nici faţă de mine. Şi le conştientizez.
Iar am visat că cineva vrea să mă ucidă cu un cuţit, jucîndu-se cu mine prinselea ascunselea.
Visul copilului din mine.


Doar fugi.

Invizibil. Sau nu?

M-am născut aşa. Nimeni nu e de vină că sunt aşa. Sau cel puţin aşa îmi zic mereu.
Uneori e chiar amuzantă chestia fiindcă ceilalţi nu ştiu. Ei niciodată nu ştiu nimic. Pot să fac prostii. Prostii mari, făra ca ei să-şi dea seama că eu am fost.
Am nouă ani şi sunt un copil invizibil. Vizibil-invizibil. E ciudat fiindcă eu mă văd în oglindă, dar ceilalţi nu prea.
Mai am doi fraţi mai mari, dar suntem fraţi numa aşa, din nume. Cînd Dorin, tatăl nostru vitreg a trebuit dus la spital să-I facă spălături stomacale ei au fost cei pedepsiţi. Pe mine nici nu m-au luat în maşină. Dar eu am fost cel ce i-a pus detergent în cafea. Uite-aşa, să se-nveţe minte să nu mă mai vadă. Chiar în ziua cînd mama l-a adus acasă el n-a dat mîna decît cu Cipri şi Alex. M-am simţit rău cînd l-am văzut. Şi cînd am tras-o pe mama de mînecă să-I zic că mi-e rău ea doar s-a scuturat şi a continuat să zîmească frumos. Nu am mai văzut-o zîmbind de cînd tata a fost trimis in Australia acum doi ani şi nu s-a mai întors. Eu am tras cu urechea cînd vorbise la telefon şi am aflat că a fost atacat de un grup sălbatic de canguri turbaţi.Rîdea tare şi ascuţit. Dar eu nu cred ce-am auzit. Nici în desenele la care mă uit eu în fiecare zi pe youtube nu se întîmpla asta, deci nu poate fi adevărat.
În desene întotdeauna există un motiv pentru care se întîmplă ceva. Deşi sunt şi desenele alea tîmpite în care nimic nu are sens, dar alea nu-mi plac.
Îmi plac desenele cu supereroi. Eu chiar cred că ei chiar există, nu ca Moş Crăciun.
Eu cred că sunt un fel de supererou. Pot să mă strecor oriunde fără ca cineva să mă vadă vreodată. Pot mînca mereu bucata cea mare din tort pentru că ceilalţi oricum nu observă. Nu pot să zbor, şi de asta îmi pare rău. Am încercat mai demult, cînd am pus un pariu cu mine că am curajul să mă arunc de la etaj ca să văd dacă pot zbura. Văzusem şi-n desene, mai ales în cele pentru copii mai mici că nu-I bine să încerci fără să te asiguri că o să cazi pe moale. Aşa că am tîrît cîteva saltele afară, chiar sub geam şi le-am aşezat unele peste altele. Mi-a fost frică dar mi-am zis că eroilor nu le poate fii frică, iar eu vreau să fiu un supererou. Am sărit de la geam, şi cîteva clipe chiar simţeam că zbor. Numai că am căzut. Nu m-am lovit prea rău. Dar am început să plîng. Îmi părea foarte rău că nu pot zbura.
Eu nu sunt prea înalt, şi sunt chiar slab. Nu port ochelari deşi ar trebui. Dar nu-mi spune nimeni nimic, aşa că-I port uneori, cînd sunt foarte foarte sigur că nu mă vede nimeni. Uneori, cînd merg la spital la bunicul port ochelarii. Îi place să mă vadă cu ei.
Mereu îi duc cîte ceva dulce, că ştiu că-I place. Bunicul m-a văzut totdeauna, nu ca restul. Cînd mă vede zîmbeşte şi latră. Am auzit asistentele zicînd că-I senil, da’ eu ştiu că el doar îi păcăleşte pe restul, ca să-l vadă. Altfel ar uita şi de el.
Bunicul mă iubeşte, mi-a zis-o de cîteva ori la ureche, să nu audă nimeni, şi mi-a zis să fiu băiat cuminte chiar dacă ceilalţi sunt răi. Şi eu îl iubesc pe bunicu’. Mult de tot. De asta mă duc la el. Nu ca mama.
Mama e rea. Nu ştiu dacă mă iubeşte. Pe mine mă iubeşte bunicul, şi asta contează. Bunicul mă vede, şi mă linge pe faţă cînd e foarte bucuros cînd îi zic de-am mai desenat, de ce-au mai făcut superoii mei preferaţi, sau dacă îi zic că i-am pus cerşetoarei de la colţul străzii o aspirină şi trei lei în sacul ei. Bunicul crede că sunt un băiat bun. Cînd e foarte mîndru îmi spune că sunt deja bărbat şi ţopăie, chiar dacă ştie că nu-l mai prea ţin picioarele şi şoldurile.
El mereu mă ascultă foarte atent mai ales cînd ronţăie biscuiţii sau ciocolata pe care i-o aduc. Uneori vine cîte o asistentă drăguţă care-I dă cîte o pastilă sau îi zice că dulciurile nu-I fac bine, da’ îl lasă-n pace că ea crede că bunicu’ e nebun. Pe mine nu mă vede şi trece pe lîngă mine. Uneori îi zic bunicului să-i dea şi ei o bomboană, da’ el îmi şopteşte că asistentele şi infirmierele nu mănîncă bomboane fiindcă o iau razna apoi. Eu îl cred pe bunicul.
Asistentele sunt toate înalte şi blonde, şi prima oară cînd le-am văzut mi-a fost foarte frică de ele fiincă eu credeam că sunt malefice şi că te fugăresc cu acele lor luuungi. Dar bunicu mi-a zis că ele-s drăguţe şi dacă nu le enervezi te lasă în pace, numai că el trebuie să latre ca să nu uite de tot de el şi să nu-I mai dea mîncare. Mie nu mi-e mai frică nici de doctorii în hainele lor albe, nici de injecţii, nici de asistente. Sunt un băiat curajos, zice bunicu’.
De asta nu plîng cînd îl văd acum pe bunicul cum e acoperit de pîmînt. Nu i-ar plăcea să mă vadă bocind ca una din babele astea îmbrăcate în negru, ca nişte ciori stafidite. Mie bunicu’ mi-a zis că o să moară, şi că o să-l bage în pămînt, da el numa o să se prefacă cîţiva ani, şi dupaia o să vadă dacă l-am uitat. Zecea că e ca un fel de test. Eu i-am zis că nu o să-l uit, şi că nu cred că o să se prefacă şi el mi-a zis că sunt un băiat deştept. El nu o să se prefacă, dar mi-a zis că oricum nu o să mă uite vreodată. Şi că să nu-mi pară rău niciodată de nimic. Şi mi-a mai zis multe chestii da’ sunt prea trist ca să le zic acum.
Mi-a zis că moare fiindcă cineva are nevoie de el altundeva, nu aici unde nu-l vede aproape nimeni, şi că şi eu o să fac odată la fel şi o să ne întîlnim iar. Cinva are nevoie de sufletul lui. Şi atunci am început să plîng.
Şi eu îl cred pe bunicul, chiar şi cînd pămîntul îl mănîncă bucată cu bucată şi îl ia în el.
Pentru că eu îl iubesc pe bunicu’ mai mult ca pe orice şi nu o să-l uit niciodată.
Bunicul e supereroul meu preferat, fiindcă el poate să intre în minţile oamenilor şi numai pe mine mă lasă să vorbesc cu el, iar ceilalţi nu-l pot vedea. Bunicul meu poate face asta şi mort, fiindcă el e un supersupererou!
Şi chiar dacă mi-e dor de el, încerc să îi zîmbesc în gînd.
Şi el îmi zîmbeşte înapoi.

Perspectiva/ Pentru Bia O.

Îmi plac oamenii.
Sau cel puţin îmi plăceau.
Acum sunt tristă. Arunc bucăţi de hîrtie desenate pe jos şi–mi aştept oamenii. Uneori eu mă duc la ei, alteori e invers. E ciudat cît de ciudat au reuşit să se autoconceapă oamenii.
Ciudat.
Oamenii sunt răi. Sunt schimbători.
Un an. Doar un nenorocit de an.
Nici acum nu e rău. Dar nu e nici grozav. Toţi se bagă în seamă. Mă uit la ei şi fac prezenţa. Atît. Uneori îmi pare că vorbesc despre mine, şi atunci devin mai atentă. Pupilele mi se dilată pe fondul verde-căprui al irisului. Am ochi frumoşi. Şi un zîmbet asortat. Nu mint. Sau..
Nu ştiu.
Nu-mi prea pasă. Uneori singurul lucru de care îmi mai pasă e zidul cetăţii. Cărămizile ce curg una-n alta. Tablă de şah la verticală desenat de cineva cu probleme la ochi.
Cînd plouă eu sunt mereu prima ce o ia către adăpost. Îmi place să privesc mai mult decît să simt. Stropii de ploaie sunt frumoşi. Chiar dacă ne scuipă Dumnezeu în cap, trebuie să recunoşti că o face cu stil. Acum ploaia îmi udă tenişii iar eu aştept să se oprească. Nu ştiu în care parte să o iau. Văd numai gri şi aud doar zgomod de fundal. Rîsete străine şi lipite de conţinut.
Sunt singură şi mă privesc într-o baltă. Reflexia chipului îmi zice acelaşi lucru ca de fiecare dată, exact aceeaşi chestie pe care oglinda o zice fiecărui adolescent, fiecărui adult, fiecărui copil :
Uneori te poţi baza numai pe tine.
Ploaia distorsionează imaginea mea şi-mi amestecă gîndurile iar eu am rămas aplecată deasupra ei, aruncîndu-i ca mulţumire umbra mea.
-Ce facă măi nu vii?
Vin pe mă-ta cretinule! Tîmpiţilor!
Ţînţari agresivi fără personalitate. Muşte. Ambalaje uzate supraumplute cu tot ce luaţi de la fiecare. Favoruri sau expresii, sau alte nimicuri. Viaţa voastră falsificată din alte vieţi a devenit propriul vostru fetiş. Replici de reclamă, zîmbete cariate de cafea şi cola, flegme, bîrfele constant reînnoite, figuri sterpe.
Anul trecut era mai bine.
Acum a trecut.
Încă sunt optimistă şi mă mir.
De ce nu?

M-am trezit.
În visul meu eu fumam marijuanna cu andrei şi încă cineva, o prezenţă feminină a cărei chip nu mi-o pot aminti. Simţeam că din nou sunetele curg pe spatele meu iar camera se comprimă căpătînd forma trupurilor noastre. După aceea îmi amintesc un pat cam răpciugos în care mă sărutam cu un tip blond, creţ, cu ochelari pe nume paul, care săruta îngrozitor de prost pentru că-şi strîngea buzele la sărutul francez. Ca şi cum eu voiam să-i penetrez buzele cu limba mea, iar el nu mă lăsa.
Patul era într-o curte mică, alături de o cunservă uriaşă, un fel de aparat care distrugea fructele stricate în foc şi apoi ele deveneau iar proaspete şi erau zdrobite în iaurt. Iaurtul era apoi distribuit în cornete, în formă de îngheţată. Îmi amintesc de piersici, caise şi pepeni roşii mari, foarte foarte mari care erau duşi pe banda rulantă în cuptor şi reciclaţi. Uneori îmi era frică. Dacă ş-ar fi blocat vreunul? Dar erau stricaţi şi moi.
Apoi oamenii au început să dea cu pietre în gardul de sîrmă ca să le deschidem. Dar noi n-am vrut, şi tot felul de oameni veneau şi ne rugam, era şi fata cu care fumasem, era pe o trotinetă, toată acoperită cu cotiere, genunchere şi glezniere. Dar fără cască. După ce am refuzat-o a plicat înapoi prin curtea prăfoasă.
Apoi am visat că fumam din nou, ninja de data asta, cu andrei şi că ascultam jazz. Cred că iar ascultam concertul funkadelic pentru că the rabit lady a început să mă dezmierde de la un moment dat şi să-şi treacă urechile pufoase pe obrazul meu drept.andrei privea în gol, zîmbind. Iar eu simţeam iar cum camera se comprimă pe noi.
După care m-am trezit.
Probabil e efectul plimbărilor kilometrice efectuataue e jos de mine din ultimele zile. Mai ales cînd mai faci încă o trîntă cu gravitaţia în timp ce-l urmăreşti pe Cuba [nu mă scuz, dar era alunecoasă iarba de la platou] şi vii cu Cimpo/Andreea acasă cu pantofii în mînă pentru că te strîng şi ţi-au făcut beşici.
Sunt nebună, dacă ăsta e modul în care denumeşti o tipă care din două rele îl preferă pe cel mai mic, să meargă desculţă cîţiva kilometri. Ceea ce pe bune e foarte amuzant.
Mai ales cînt asfaltul e foarte cald şi întîrzii la dentist. E mişto pentru mine, ca participant dar pentru ceilalţi, ca spectatori?
Îmi urmesc instinctul şi păşesc aşa cum am eu chef.
Şi nu, nu sunt îndrăgostită, aşa cum zice mama, ca să mă comport aşa, sau ca să atrag atenţia. Fac asta pentru că mă simt bine făcînd-o.
Şi nu, nu mă scuz acum faţă de voi. Mă scuz pentru eul meu de peste cîţiva ani. Tot ce scriu intră în maşina timpului vieţii mele. Aşa că pa şi pusi!
P.S. Sîngele meu e un colorant bestial.

-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:32:31 AM): mona
Mona M. (7/26/2010 12:33:12 AM): spune
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:33:19 AM): the game
Mona M. (7/26/2010 12:33:25 AM): you lost it
Mona M. (7/26/2010 12:33:27 AM): again
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:33:55 AM): actualy we bouth lost it
Mona M. (7/26/2010 12:34:05 AM): how nice is that
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:34:14 AM): very nice
Mona M. (7/26/2010 12:34:19 AM): rawr
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:34:28 AM): muuu
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:34:30 AM): )
Mona M. (7/26/2010 12:34:35 AM): miau
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:34:43 AM): duck
Mona M. (7/26/2010 12:34:51 AM): ham
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:35:00 AM): burger
Mona M. (7/26/2010 12:35:13 AM): cheese
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:35:18 AM): apple
Mona M. (7/26/2010 12:35:28 AM): hei, hei, hei apple!
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:35:42 AM): your lawn is on fire
Mona M. (7/26/2010 12:35:56 AM): so go fuck youreself
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:36:09 AM): in the bathroom
Mona M. (7/26/2010 12:36:17 AM): with a condomn
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:36:28 AM): and a jackhammer
Mona M. (7/26/2010 12:36:35 AM): sexi
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:36:41 AM): pussy
Mona M. (7/26/2010 12:36:48 AM): cat
Mona M. (7/26/2010 12:37:13 AM): ca-cat
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:37:33 AM): expirat
Mona M. (7/26/2010 12:37:42 AM): cu dulceata
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:37:48 AM): de mure
Mona M. (7/26/2010 12:37:56 AM): pitice
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:38:05 AM): extinse pe pamant
Mona M. (7/26/2010 12:38:11 AM): din munti
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:38:28 AM): pana in campie
Mona M. (7/26/2010 12:38:34 AM): fara drept de apel
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:38:44 AM): la pornografie
Mona M. (7/26/2010 12:38:56 AM): zice micul klingonian
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:39:11 AM): de pe K-Pax
Mona M. (7/26/2010 12:39:25 AM): intr-un sk8 park
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:39:38 AM): cu un tip blocat in gard
Mona M. (7/26/2010 12:39:50 AM): deblocat de pompierii
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:39:59 AM): dusi de ape
Mona M. (7/26/2010 12:40:09 AM): si de vanturi
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:40:24 AM): trase de catre oameni obezi
Mona M. (7/26/2010 12:40:32 AM): asa ca noi
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:40:38 AM): sau ca alti
Mona M. (7/26/2010 12:40:42 AM): sau ca ei
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:40:54 AM): sa nu
Mona M. (7/26/2010 12:40:58 AM): plecam
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:41:04 AM): la mare
Mona M. (7/26/2010 12:41:07 AM): fara
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:41:13 AM): chiloti
Mona M. (7/26/2010 12:41:20 AM): numai cu guma
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:41:24 AM): de par
Mona M. (7/26/2010 12:41:42 AM): infipta-ntre dgetele
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:42:15 AM): gigantului de la coltul casei patrate
Mona M. (7/26/2010 12:42:26 AM): fratele micului klingonian
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:42:40 AM): care mancase creier
Mona M. (7/26/2010 12:42:54 AM): bine rumenit cu paprika ungureasca
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:43:19 AM): expirata , made in indonesia
Mona M. (7/26/2010 12:43:39 AM): defapt contrafacuta-n belgia
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:44:01 AM): unde se fac copii
Mona M. (7/26/2010 12:44:09 AM): in bancile de sperma
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:44:20 AM): de pe bulevardu cetati
Mona M. (7/26/2010 12:44:33 AM): din moroshvashosh
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:44:53 AM): cu ciocolata
Mona M. (7/26/2010 12:44:59 AM): si acadele
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:46:06 AM): din varfu muntelui "campia pletoasa"
Mona M. (7/26/2010 12:46:30 AM): care era defapt cheala si placata cu dinti de pleu
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:46:51 AM): inexistenti
Mona M. (7/26/2010 12:46:58 AM): si totusi
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:47:05 AM): variati
Mona M. (7/26/2010 12:47:28 AM): lipsiti de moarte sau de
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:47:37 AM): vanilie
Mona M. (7/26/2010 12:47:54 AM): incendiata cu chilli
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:48:13 AM): de la Prodigi
Mona M. (7/26/2010 12:48:25 AM): gen romtelecom
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:48:47 AM): cu viteza de net redusa si
Mona M. (7/26/2010 12:49:05 AM): pitipoance siliconate cu
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:49:14 AM): cur mic
Mona M. (7/26/2010 12:49:42 AM): si rotund si verede de la
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:50:19 AM): etaju 7 de la blocul lui sopo unde trebe sa inchida calcu si sa se culce pentru ca moare de somn
Mona M. (7/26/2010 12:50:29 AM): este!
Mona M. (7/26/2010 12:50:32 AM):
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:50:35 AM): )
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:50:38 AM): gg
Mona M. (7/26/2010 12:50:42 AM): noapte buna
Mona M. (7/26/2010 12:50:45 AM):
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:50:54 AM): nb prea tare conversatia
Mona M. (7/26/2010 12:50:58 AM): stiu
Mona M. (7/26/2010 12:04:43 PM): va rugam, priviti aceste doua persoane complet normale din inaginea alturataŞ==
Mona M. (7/26/2010 12:04:47 PM):
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:05:02 PM): ))))
Mona M. (7/26/2010 12:05:38 PM): veti fi surprinsi daca-i cunoasteti, sa vedeti ca nu-i asa
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:05:54 PM):
Mona M. (7/26/2010 12:06:56 PM): da-va dracu de frumosi
Mona M. (7/26/2010 12:10:22 PM):
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:11:09 PM): XD
Mona M. (7/26/2010 12:11:24 PM):
Mona M. (7/26/2010 12:12:36 PM): cmf mai?
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:12:48 PM): ma uitam la ghost in the shell
Mona M. (7/26/2010 12:12:55 PM): ioi
Mona M. (7/26/2010 12:12:57 PM):
Mona M. (7/26/2010 12:13:00 PM): no bine
Mona M. (7/26/2010 12:13:15 PM): atunci benocleaza-te linisit
Mona M. (7/26/2010 12:13:23 PM): :))
-=†Lamouse†=- Andrei (7/26/2010 12:13:23 PM): ms
Mona M. (7/26/2010 12:13:26 PM): :D

Relaxare.

Repeat.
Repeat.
Repeat.
Aşa îmi ascult eu muzica. Muzica m-a prins ca pe castraveţi muraţi în borcan într-o lume care a amorţit în trecut. În lumea mea, de vreo trei zile încoace nu văd decît anii '30 conservaţi cu gelfix, în alte oraşe, de regulă New York-ul.
Sunt caraghioasă îmbrăcată doar într-o cămaşă, cu picioarele descoperite şi părul ciufulit, [verdele aproape s-a şters] în vîrful patului cu o ceşcuţă de porţelan uzată, dar încă frumoasă şi 'În căutarea oii fantastice' de H. Murakami. Am o slăbiciune pentru scriitorul ăsta japonez.
'Ţigara de după, la tine e o carte şi ceaiul nu?' Probabil aşa pare. Dar într-un mod bizar mă simt bine, aşa izolată, înconjurată de toate obiectele care miros a mine. Devin narciststă.
Pînă şi pereţii s-au înbuibat cu personalitatea mea, şi palmele mi s-au lipit lăsînd cîteva zeci de urme pămîntii şi 25 de urme albastre pe fondul oranj, cald. Pe birou am ambalaje de bomboane cu lapte, mobilul, o cutie aproape goală cu gumă, cărţi, bani, trimiteri [nu mă mai duc şi la ginecologie. sunt virgină(chiar dacă n-are legătură)], desene în creion, multe desene în creion, aţă colorată, pandantive, o bucată de sticlă, carnetul de elev [aproape gol], creioane, markere, bani, lumînări, levănţică, două sau trei inele[singurul simbol al feminităţii mele ce-l mai păstrez], o pereche de cercei negrii[mi s-au astupat găurile], CD-uri cu rock puţin jazz pop dnb, cărbune[cu care nici acum nu ştiu desena cum trebuie], ambalajul de la medicamente, un glob pămîntesc şi o cordeluţă de un oranj strident.
Miles Davis - Teo.
A, şi mai am o ascuţitoare, deşi e preferabil să ascuţi cu un cuţit.
Negrul mă face să mă simt cel mai confortabil.


La spital
El:(un băieţel blond cu ochii albaştrii, foarte charmant prin entuziasmul şi rîsetele sale) TU nu eşti fată!
eu: punem pariu?
El: DA! Dacă eu cîştig îmi dai telefonul să mă uit pe el.
eu: bine. (scot buletinul şi zîmbesc) : ai încedere în mămica ta?
El: Da!
eu: (întind buletinul tipei tinere şi blonde, posesoarea oficială a băieţelului): Uitaţi.
Ea: Uite mămică, vezi e fată, avea părul lung, da' s-a tuns, vezi?
El:(nu zice nimic, doar mă priveşte, parcă lovit de o revelaţie şi pare foarte dezamăgit)
eu:(zîmbesc mut, amuzată şi-mi pun buletinul la loc)
Asistenta: Dumneavoastră urmaţi!
eu: (îl ating uşor pe cap cu degetele) : Stai liniştit, nu eşti tu primul.
El: (se ridică şi întră în cabinet)
eu: (nu zic nimic şi amorţesc pînă vine rîndul meu).

A te lua la trîntă cu gravitaţia sau cu legile divine, providenţa sau ce-o mai fi nu e cel mai inteligent lucriu pe care ai putea să-l faci.
Sau
Ai grijă ce întrebi că s-ar putea să ţi se şi răspundă.
Concluzie foarte inteligentă bazată pe experienţa mea proprie şi personală de azi.
Stăteam lîngă o pantă lîngă parcul eroilor, pantă înaltă de vreo trei metri plină de noroi re-alimentat de ploaia la foc continuu. Mi-a venit în cap un gînd: Oare o fi periculos?
Fac un pas, iar peste 0.33 secunde, 1.5 metri şi 450g noroi mi se răspunde relativ simplu că da.
Sunt uimită şi încep să rîd de una singură.
Străbat tot centrul cu geanta plină de noroi, la fel ca şi toată partea dreaptă a pantalonilor (+ genunchiul stîng). Zîmbesc oricui mă observă pe stradă, şi aştept efectul boomerang. Care a avut loc la 4 persoane. Pardon, 5.
Aştept să treacă timpul ca să merg la dojo şi careva să se trezească să îmi rupă coastele cu iubire [marcus].