Şase reble şapteşcinci. Trei copeici.
Mi se futu, romîneşte şi pe scurt, week-end-ul. Piatra rămîne unde-i şi io cam aijderea. Faza se estem în următorul fel: oamenii e mulţi şi proşti.
Şi nu, n-am greşit exprimarea.
I wish for..nothing. not now.
Toporaşii viorelele şi chiar păpădiile au prins subit viaţă, iar iarba e aşa verde că-mi vine s-o pasc.
Încă două săptămîni pînă la şcoală, încă un fragment finalizat din Decalog, încă o carte terminată d-a lu' Murakami, la sud de granita la vest de soare, acum îl hărţuiesc pe Gogol şi diferite forme se conturează pe hîrtii. În 13 e spectacolu de la şcoală cu bucata din Visul unei nopti de vara care va iesi absolut de tot căcatu' dacă nu ne punem serios pe muncă pînă atunci.
Cred c-am sinuzită, că se aude dubios dacă orăcăi [cînt] si ies nişte chestii destul de dubaşe din corpul meu.
Dar n-are importanţă. Aştept cu nerăbdare să mi se consume sado-masochismul şi să mă fac că nici n-a existat pentru că orgoliul meu, [chestia aia care mă face să zbier la oameni], vrea să dea delete la senzaţia din peioada asta şi să facă ravagii în memorie cum au făcut ereticii cu picturile lui Nefertiti.
I feel happy'n'sick.
Ioi, şi în 12 îi zua maică-mii. Ce dracu să mă fac??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.