Bună ce?
Nici eu nu ştiu dar important e că e bună.
Plimbarea prin ocso (nu ştiu cum se scrie exact), pseudo ziua de naştere a lui Alex şi vernisajul Teodorei şi a lui Scarlett au constituit în fond şi per total o zi bună.
Mi-am amintit cît de fain e să te plimbi printre lucrări de artă şi să laşi să se nască în tine un izvor de idei. Să pluteşti printre gînduri aproape străine şi, paradoxal , atît de familiare.
Mi-e dor de teatru. Sesiunea asta mi-am propus să tocesc scaunele teatrelor pînă, fie o să m-apuce lordoza fie o să capete forma şezutului meu căptuşeala din ele.
Vreau să bîntui şi sala de spectacole din Palatul Culturii la concertele simfonice. Dumnezeu ştie de cînd n-am mai fost la unul!
M-am plictisit de lucrurile de duzină. M-am plictisit să mă cred deşteaptă, doar aşa, pentru că pot.
Şi mi-e dor să pierd nopţile citind cu halba de ceai lîngă mine şi Coltrane în boxe, ca acum un an sau doi.
Mîine vandalizez biblioteca şi dezmembrez incertitudinea ce se ţese în mintea mea.
Vreau să ştiu, şi în fond, singurătatea e singurul remediu în clipa asta.
Am nevoie de o autoevaluare şi o resetare a priorităţilor.
Lumea asta n-o să mă rabde la nesfîrşit aşa, cum (nu) sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.