Simt cum mă dez-mem-brez

Micile şuruburi ce mă ţin laolaltă au cedat.
Mi-au căzut sînii, s-au rostogolit pe podea apoi mi-a căzut capul, genunchilor le-au sărit arcurile şi m-am împrăştiat toată.
Sunt un manechin de carne şi sînge.
Inima blocată în cutia toracică nu pompează sînge. Înăuntrul ei e un mustang claustrofob şi depresiv.
Mi s-au blocat şi ochii. Pupila fixă nu-şi modifică mărimea, culoarea sau poziţia. S-a scurs tot entuziasmul din ei.
Doar mirosul de beţigaşe aromate fumegînde îmi ronţăie capetele membrelor.
În cădere, mi s-a crăpat capul. Din el au început să curgă gîndurile murdare din care n-am reuşit niciodată să scot petele cu clor, maşinării cu aburi sau soluţii de curăţat gemuri şi aragaze.
Gîndurile sunt vîscoase şi au urme de scrum prin ele. Creierul moale curge şi el.organizat, rostogolindu-se prin fanta craniului.
S-au pătat cu sînge închegat şi creierii şi gîndurile.
Mi-am pierdut falangele. Au zburat ca nişte boabe mari de fasole bej în toate direcţiile.
Fără ele nu mă mai pot asambla niciodată.
Voi rămîne mereu un manechin fără falange.
Dinţii mi s-au împraştiat şi ei. La impact s-a dus smalţul de pe ei dar nu-mi pare rău. Erau oricum mai mult plombe şi ciment decît dinţi adevăraţi.
Burta mea priveşte cerul prin ochiul din buric. Ea crede că, undeva, departe, o altă burtă priveşte aceleaşi stele ca şi ea. Visătoarea.
Nu vede bine oricum din cauza fumului de vanilie.
Burţii mele nu i-a plăcut niciodată ciorba de burtă. A considerat-o rasistă întotdeauna atunci cînd se certau pe temele filosofice din Etica nicomahică a lui Aristotel.
Ochii mei sunt în continuare ficşi.
Aşteaptă să vină cineva să-i ungă cu esenţă de entuziasm şi să-i şteargă de fum şi praf.
Gîndurile sunt împrăştiate peste tot şi s-au pătat şi cu creier moale. Acum se tîrăsc şi mă înfăşoară la extremităţile membrelor şi mă trag şi-mping, unind bucată cu bucată fiecare bucată, pînă şi dinţii şi falangele, pînă mă sudează la loc. Gînduile umede şi reci mă ţin laolaltă.
Mă ridic în picioare şi simt cum mă dez-mem-brez.