bloody sun bath

Titlul e aiurea, ştiu, dar după cinci zile pierdute într-o cabană la vreo 18 km de Miercurea Ciuc cu haita de prieteni nu mai pare nimic cu adevărat aiurea.
Spre deosebire de cabanele clasice, alcoolul a refuzat să se cuibărească comod în fluxul sangvin (şi asta sună aiurea, dar nu contează) ceea ce a făcut ca fiecare zi şi noapte să rămînă destincte şi clare în memoria fiecăruia dintre noi.
Perspectiva mea implică o hoardă de insecte tîrîtoare şi zburătoare care ne-au acompaniat de luni pînă vineri, hoardă asupra căreia am atentat energic, cu rîndul, fără rezultate prea evidente. Pe lîngă asta, ţin să menţionez grătarele la lumina telefonului (foarte romantic şi destul de reuşit) epuizarea treptată a berii, cărbunelui,a cartofilor si restul hranei, dar nimic n-a avut imortanta.
Sa imi iertati lipsa de diacritice dar inca nu m-am prins cum sa fac custom-ul pe laptopul nou care, de altfel, oricum are semnele de punctuatie altfel decat la tastatura engleza clasica, dar are in schimb ceva litere mai dubase din limbile nordice. O sa ma descurc eu cumva. Candva. Odata.
Am fost si la bunici, la ambele, la cea din partea mamei exagerat de des, dupa umila mea parere, si la cealalta doar 4 zile, timp in care am acordat un concediu binemeritat Bunei, care a avut grija sa ma deprime periodic cu cate un dus rece al unei realiati dincolo de rutina zilnica. Dar trecem si peste asta.
Ideea facultatii la Cluj nu ma mai terifiaza chiar atat de tare, nu pentru ca am realizat ca voi supravietuii cu brio, ci pentru ca nu-mi las mintea sa mai haladuie acolo. Am inceput sa-mi fac si pseudo-zestrea, compusa din cam tot ce am nevoie pentru existenta mea in urmatorii ani la camin. Si nu ma simt atat bizar, cat deconcertata cand ma gandesc ca eu, EU! voi fi in situatia aia in care sa-mi rup radacinile bine infipte de acasa, ca sa zburd in tinutul accentului de Kolosvar pe care, de altfel, am un oarecare dispret.
Si dintr-un oarecare motiv, ma tot gandesc la acealasi articol care-l citisem acum vreun an, cred, care spunea ca barbatii slash tinerii care folosesc laptopul in poala sunt predispusi la impotenta din cauza caldurii emanate de acesta, care, distruge sperma, de altfel destul de fragila la temperaturi mari, si a tesutului testicular, sau ceva de genu'. Si n-am habar de ce-mi bat capu' cu asa ceva, cand eu n-am organele de rigoare.
Imi petrec zilele intr-o lancezeala continua si constanta, si ma pierd intr-un spatiu atemporal pentru ca mai nou n-am habar ce mama dracului de zi e azi sau ce-a fost ieri si nici nu ma intereseaza foarte tare.
Obsedez in preajma melodiilor de la Rammstein cu o violenta iesita din comun, dovada cea mai elocventa in sensul asta fiind faptul ca mi-am schimbat skin-ul winamp-ului cu sigla de la Rammstein. Cred ca sunt printre putinii de la care admit balade de dragoste, pentru ca se termina  foarte prost povestile si pe un ritm care-mi place exagerat de mult.
Ce sa mai zic?
Ca deja mi-e dor de toti prietenii mei, toti copchii mei, mari si mici.
Ca am impresia ca ating o transcendenta in lenea mea care se evapora superfluu si ca lucrez la o umilinta personala ca sa nu ma demoralizeze prima saptamana-n facultate cand o sa fiu mica si dezorientat ca restul de vreo 200 de studenti din anu' I.
Dar cine stie, poate, in vreun an si ceva o sa circule si pe acolo vorba de acasa: N-o stii pe Mona? Cine n-o stie pe Mona? Toata lumea o stie pe Mona!