Cele o sută de simţuri secrete - Amy Tan

Aseară am fost la lansarea nr.4 a revistei LeCtura şi m-am simţit puţin pierdută şi însingurată. Am înţeles la ce se referea Vali cînd zicea că e singur cînd sunt mulţi. Dar nu asta contează.
Seara trecută mi-am simţit lacrimile cum îmi usturau obrajii şi nu mai ştiu dacă plîngeam de frig sau de mine. Oraşul era mort şi străzile mute. Simpla prezenţă a unei alte persoane mă făcea să mă gîndesc cu o panică crescîndă la poveştile cu fetele violate noaptea, dar încerc de fiecare dată să mă autoconving că sunt doar prostii. Dar cum crezi că mă simţeam cînd străinul a început să vină în aceeaşi direcţie cu mine şi să-mi vorbească. Nu-mi plăcea vocea lui. Mi-am luat o cafea iar eu mi-a recomandat vinul. Cînd am crezut că s-a cărat într-un final în altă direcţie m-am trezit că-i în spatele meu şi-mi zice să nu-mi fie frică. Mi se adresa cu 'domnişoară'.
Îmi simţeam obrajii înfierbîntaţi şi m-am simţit şi mai sigură, şi-am mizat că dacă cumva are gînduri dubioase îi ofer cafeaua mea fierbinte să se spele pe ochi.
Într-un final a intrat într-o casă după ce m-a întrebat dacă n-am chef de poveşti.
N-aveam.
De oibicei eu vin acasă la ore mai tîrzii, cînd oraşul e mort şi îngropat, dar acum mi-a fost întradevăr frică. Nu ştiu dacă vocea mi-a displăcut atît de mult sau faptul că mi se adresa.
Pentru cîteva clipe chiar credeam că în noapte nu sunt singură.
Şi credeam că e un lucru bun, pînă cînd m-am panicat.

Şi mi-am sfîşiat ultima ţigară şi-am fost furioasă, şi mi-era frig şi foame.

Cît timp am fost doar eu cu mine am simţit cum toate cele o sută de simţuri secrete se învălmăşesc.
Cînd mă gîndeam că eu probabil am afecţiune 'in vitro' şi mă simţeam vinovată.

Dimineaţa asta cînd am terminat cartea am simţit cum alternativ mă umpleam şi mă goleam de sentimente. A trecut mult timp de cînd o carte nu mi-a mai făcut asta.
M-a marcat la fel de tare ca şi Clubul Norocoaselor şi ca Fiica tămăduitorului de oase şi poate cel mai pregnant Salvînd peştii de la înec.