Hei, salut.
Aparent,noile postări încep cu un salut deşi cînd scriu mă holbez la un monitor, şi tehnic atunci mă salut pe mine.
Şi, aparent, folosesc prea mult cuvîntul aparent.
Nu am idee de ce.
Mă ascund de durere în roşu. Nu, nu-s deprimată, ci plictisită pînă la limita între viaţă şi... ei bine, plictiseală, nu ştiu ce să zic.
Creierul meu îmi dă fail-uri constante, imaginaţia mea o ia pe arătură şi Agatha Christie îmi mai ţine cînd şi cînd companie.
Şi fireşte, vorbesc cu un virus de pe mess-ul unui tip. Pentru că numai eu pot să vorbesc cu viruşi sau cu curve care mă invită să mă uit la ele goale.
E aproape flatant să te simţi ca un magnet de bizarerii.
Am primit tricoul şi cd-ul de la truda şi mă simt super extra mega.. mă rog, you get it.
Tragedie în trei acte
Petrecerea de halloween A. Christie.

Scurtă istorie a tractoarelor în limba ucrainiană - Marina Lewycka.

Te provoc să pronunţi corect numele tipei.
I dare you.

Am fost de asemenea la Ada Milea & Bobo Burlăcianu la concert, şi a fost absolut genial.
Hai să pun alt cuvînt în loc de genial, sună prea într-un fel mai nou.
A fost foarte tare, ca să nu zic marfă. Teatru la tricou, oi, oi, oi, pirat-urs, măgăriţă, pe scurt: Altfel de Eroi.

Trainspotting.

Nu simt nevoia să văd pe nimeni şi chiar nu-mi doresc nimic acum.
Şi mă simt ignorată şi sau ignorantă.
Variază, ştii?

I feel funny.
Weird funny.
And I'm sober.