EXTAZ

Punct şi de la capăt. Mă simt bine. Chiar foarte bine ţinînd cont de circumstanţele date.
Am fost cu TATA în office club la concertul Adei Milea, de la care am luat şi autograf pe carte, unde mi-a scris : pentru mona mult NOROC!!!! cu drag, Ada. şi sunt super fericită, pentru că a uimit-o puţin faptul că aveam cartea cu vresurile ei şi faptul că-i ceream autograf. Şi mi-a crescut sufletul în mine cînd am văzut-o pe Scarlett chiar cînd am intrat, am simţit că întradevăr cineva, acolo, mă iubeşte.
am avut o zi bună. Sunt cu un pas mai departe de corigenţa la mate, am scăpat mai repede, am petrecut o super-dupamiază cu Mădălina Carina Alex şi Vlad, sunt practic la 4 zile distanţă de vacanţă, şi de vreo 6 zile de cînd va veni şi Andrei acasă, mîine merg la teatru, şi sunt singură acasă, tata e super încîntat, iar eu sunt liberă la modul complet.
Acum mă uit pe lista mea de dorinţe de la începutul anului şi mi-am dat seama că deşi n-am mai recitit-o de atunci..am cam îndeplinit mare parte din ele.
nu m-am transferat, dar supravieţiesc şi încerc să mă a-dap-tez, [mare lucru]
Am cîştigat concursul din Arad, că am luat locul 2.
Am scris piesa Adolescenţii sau cum să o iei razna.
Ştiu dansa decent dnb.
Am nu şuviţ, ci bretonul verde, şi mi-a crescut din păr. yupy.
Nu mi-am găsit job.
Am călătorit, astă vară, cu braşovul, şi a meritat fiecare clipă, şi n-am mai fost în nicio tabără.
Am reîntîlnit persoane foarte dragi mie [n.b Andreeea]
Nu m-am îndrăgostit, ieei!
cel mai mult şi mai mult mă bucur că n-am rămas aa cum îmi doream, singură. Mi-am făcut o căruţă de cunoştinţe şi doar cîţiva prieteni cu adevărat buni şi aproape de sufletul meu.
A fost un an extraordinar.
Şi încă nu s-a sfîrşit.
Mai am o dorinţă, nescrisă atunci: să vă fiu alături tuturor celor care aveţi nevoie de un an mai bun :).
ah, şi btw, am avut cea mai beton despărţire posibilă, a fost lucrul care m-a amuzat cel mai tare, şi care mi-a mărit starea de bună dispoziţie, în mod straniu. mai am doar o întrebare: cum de tocmai acum? :))

chestii.

Picături fine de ploaie.
Pe bune, chiar plouă.

Fluid.

Azi am fost cu Vali la bibliotecă, apoi în kaufland să cumpăr portocale pentru tanti Maria. Am reuşit să fiu şi mai aeriană decît de obicei, nuş cum dracu. Numai mie mi se potea întîmpla să imi înghită aparatul de cafea fisa, apoi să iau paharul înainte să prepare cafeaua, aşa încît în pahar am reuşit să salvez două fix înghiţituri, cîte una de căciulă. pac pac!
şi pentru că eu defapt am început blogul nu ca un jurnal al confesiunilor ci mai mult ca o cronică a vieţii mele hyperpalpitante [mdaaaaaaaa] o să mai notez cîteva chestii care nu vreau să le uit.
joi m-am întîlnit practic prima oară cu vali, şi-am mers la filarmonică[şi-am tot creeat o poveste nebunească pe ritmurile muzicii clasice, nişte chestii a la gogol], apoi în teatru 74. am ajuns acasă la 1. vineri.
vineri am luat locu 3 la un concurs de poezie. iei. şi-am fost la teatru. sîmbătă mi-am luat mobil nou [nu ştiu de ce merită să consemn asta da-n fine] şi ascult rock fm de atunci, şi dupămasă am făcut cunoştinţă cu alin. în final am ajuns în cage[unde am ascultat muzică tuţ-tuţ,alias house], apoi iar acasă.
de luni încolo o ţin tot într-un hohot de rîs.
de ce?
pentru că pot.
aştept să mai trecă o lună să vină andrei acasă ca să bem vin cald in venezia.


decameronul. partea a 2-a. în speranţa că de data asta reuşesc să citesc mai mult.
în timp ce vali işi căuta un critic eu am început să răsfoiesc o carte care se numeşte psihosexualitatea şi încă ceva de care nu-mi amintesc. da' ştiu că avea o copertă galbenă. Am citit despre etapele sexului şi cum se desfăşoară, şi nu ştiu de ce într-un fel mă amuza tot limbajul ăla sofisticat. cred că vali a văzut ce citeam fiindcă mi s-a părut că mi-a aruncat o privire puţin contrariată. oh well.

nu vreau să vină ziua de mîine. Aşi prefera să conserv ziua de azi.
Întotdeauna.

Creioane?

Buf! spusesem eu.

Mi-am luat maxim ceva de nu se poate, şi chestia m-a scos din papuci de nervi.

De mai multe ori. Claunu' ăsta vesel mă caracterizează azi ceva de nu se poate!

Încă înghit în sec cînd/dacă merg la arte. Îmi doresc să mă despic în ruşine. Of. Urăsc că dramatizez, but the show must go on. Şi totuşi nu m-am mai simţit ca astăzi de mult timp. Foarte mult timp. M-am simţit ca acum un an (vai, vestigii antice din visteria monei), cînd ieşeam vara afară şi scoteam limba la alex cînd se dădea pe scooter.

În mijlocul camerei tronează cam tot ce ai nevoie daca vrei să pictezi pe sticlă tip old fashion: pensule, paletă, culori de ulei, acrilice, praf auriu, argintiu şi bronzuliu, ulei de in şi lac. Dracu mai ştie unde am pus terpinolul.

Am uitat să zic că mi-am cumpărat o carte pe ne-ve? De vreo două săptămîni şi trei zile. Exact.

Zînele punckiste din New York. Ştiu că sună cheesy, sau mama dracu mai ştie cum, dar mi se rupe; nu contează că sunt pentru o zi eu, tot insensibilă rămîn.

Şi promit solemn că dacă vreun nenorocit mă mai întreabă cum dracu-l cheamă pe unu şi pe altu de pe tricoul meu cu slipknot o să mă uit urît şi o să-l bag... mă abţin aici să expun pe larg ideile, dar cred că ai prins ideea.

Şi sunt unhappy.

Sau nu?