Se afișează postările cu eticheta creaţie proprie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta creaţie proprie. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Fraze din mintea unei curve. Ipotetic vorbind.







-Tu ce mă-ta vrei?
Bine, nu-mi zice chiar aşa, dar asta-mi zice privirea ei. Dacă n-aşi fi una din ele aşi zice că muierile-s alea mai mari scorpii. Da’ nu-s. Bărbaţii îs mai porci.
Îmi dă totuşi pachetu’ de prezervative pe care-l bag în geantă. Futu-i morţii mă-sii că iar le-au scumpit. Nici să ţi-o mai tragi nu poţi, că-i prea scump. Rămîn fără clienţi dacă scumpesc tarifu.
În parlament mai toţi îs bărbaţi, deci practic sîntem conduşi de porci. Naşpa. Nasol.
Da’ totuşi porcii ăştia îmi asigură mie pita, deci nu fac bot. Nici cînd îmi cer scîrboşeniile alea de le văd pe net. Tîmpiţii dracu, ăia cred că tot ce zboară se mănîncă. Mănîncă căcat.Da, asta fac. Şi îs fericiţi cu asta.
Un gagiu tînăr îmi ţine uşa deschisă şi io îi fac cu ochiu. Simpatic puştiu.
Jigodia de la casă mi-o dat d-alea naşpa, cu gust de căpşuni. Data viitoare o dau în mă-sa. Adică n-am înţeles. Bine măcar că nu-mi au clienţii preferinţe. Îs aşa destul de frustraţi sexual cu nu-i mai doare-n cot de nică. Ei să se sloboade ş-apoi gata. Toţi merg zburdalnici la nevestele lor la fel de frustrate sexual şi psihic care le fac crize, şi apoi ăia se simt naşpa şi iar vin la mine. Aşa merge treaba. Şi cu cît îi mai naşpa de ei cu atît îi mai bine de mine.
Pana mea, îmi sună telu. E Fane. N-am chef să-i răspund. S-o învăţat pe moca jigodia naibii, că dacă ta’so lucră la amanet hopa şi ăsta cum ştie c-am datorii cum se prezintă iute cu rînjetu lui de cretin pe faţă la ‘datorie’. Are impresia că io tre să fac normă, 8 ore pe zi ca la întreprindere. Să i-o zică lu mutu’ de la madrid, sau barcelona sau unde dracu îi.
Iar sună telu. Amu e număr necunoscut. La ăsta răspund. O tanti începe să-mi urle în urechi şi regret că l-am deschis. Să mă lase dracu’n pace, că am şi io problemele mele şi fără să se plîngă ea că-i merge ficioru la curve. Şi ce dacă merge, măcar aşa el prinde experienţă şi noi mălai. Banu’ tre să circule.



Nu Ştiu neapărat ce înseamnă ce-am scris, şi oricum la ora 2 dimineaţa nici să n-ai pretenţii de coerenţă de la mine. dar îmi pare mişto şi habar n-am cun să contiunui. A, şi pentru potenţialii băgători de zemă: e fictiv.

duminică, 14 noiembrie 2010

Poveste pentru copii ~ Fata Ielelor ~


A fost odată ca nicidată o împărăţie inconjurată de rîuri şi păduri. Iar în acele păduri sălăşuia o ceată de iele, mîndre şi frumoase ca razele lunii, ce jucau un joc nebun de pîrjoleau iarba şi florile păleau de cît de încins le era jocul.
Erau şapte iele, feciare nebune şi mult iubitoare de viaţă căci furau mereu bucate şi vin din satele pe lîngă care îşi aveau uneori sălaşul şi petreceau cîte trei nopţi odată cu chiuituri şi dans şi cîntec.
O dată, pe cînd se plimbau la miezul nopţii au auzit un foşnet prin iarbă şi căutînd cu privirea au găsit o fetişcană cu ochii măriţi de spaimă ce se rătăcise prin acele locuri. Ielele au prins drag de ea văzînd-o atît de fragedă şi pură şi-au început să dănţuiască prinprejurul ei, fermecînd-o să uite cine e. I-au prins sînziene şi pelin în păr şi-au luat-o cu ele. I-au şoptit descîntece şi-au învăţat-o să dănţuiască asemenea lor, au învăţat-o să-şi picure miere-n vorbe şi-au învăţat-o să facă fel de fel de leacuri din plante, şi-au învăţat-o să citească semnele din pădure.
Lîngă acele locuri trăia un prinţ frumos ca razele soarelui căruia tare mult îi plăcea vînătoarea, şi odată cuprins de un dor nebun de a vîna a plecat de unul singur prin pădure în căutarea unui căprior spre a-l vîna. Dar s-a întîlnit cu o jivină turbată cu care s-a luptat o zi şi-o noapte pînă a înfrînt-o.
Dar a fost atît de sfîrşit de puteri încît a adormit unde era, cu hainele năclăite de sîngele jivinei. Printr-o întîmplare s-a făcut ca fata ielelor să treacă pe acolo în căutarea unor ciuperci pentru o fiertură şi să găsească trupul prinţului. Văzîndul fetei I se făcu milă şi prinse drag de tînărul acela frumos aşa că îşi desfăcu chimirul şi scoase de acolo o sticluţă plină cu un leac puternic şi îi picută cîţiva stropi pe buze.
Tînărul deschise ochii şi pesemne crezu că a murit căci prea frumoasă îi părea fata şi privind-o îndelung prinse mult drag de ea şi înţelegînd că ea l-a salvat îi sărută mîinile şi părul şi o strînse în braţe.
Ielele văzînd că fata întîrzie au venit în ceată după ea şi văzîndu-I pe cei doi tineri îmbrăţişaţi au început să ţipe şi să dănţuiască turbat în jurul lor, iar tînăra, ca să nu-l piardă pe prinţ îl strînse la pieptul ei , ca el să nu-I vadă mamele şi să fie pocit au mai rău să-şi piardă minţile. Şi începu a-şi doini dragostea pentru tînăr iar ielele s-au oprit din jocul lor să asculte fata. Cîteva s-au dus de-au adus vin şi bucate şi altele au început să cînte alături de fată. Şi s-au ospătat şi au cîntat, iar prinţul a ascultat asta cu ochii închişi.
Noaptea trecu pe nesimţite iar dimineaţa ielele au plecat ă se ascundă în codrii lor iar feciorul a luat fata de mînă şi o duse în împărăţia tatălui său unde s-a însurat cu ea, mulţămindu-I că l-a scăpat de la moarte de două ori, oiar la nunta lor au venit mulţi mulţi oameni şi povestea zice c-au fost şi ielele şi-au jucat şi-au petrecut şapte săptămîni încheiate şi ielele i-au binecuvîntat pe amîndoi şi pe toţi urmaşii lor.
Sfîrşit.