BuF!...

You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.You love me.

Not.

Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.Not.

Not.

Aşa îmi vine să urlu la lună cînd ascult zombie girl.

Şi aşi vrea să smulg carnea de pe mine şi să zbor, şi să visez. Să îmi ard oasele într-un morman de cenuşă albă. Mai albă decît oasele.

Şi vreau apoi să îmi dezbrac oaselele calcifinate de hainele trenţăroase.

Să dezbrac oasele de sînge şi carne. Să le decojesc ca pe nişte felii de scorţişoară.

Să mă înmoi în dans ca într-o substanţă gelatinoasă şi apoi să mă preling usor-uşor pînă pe pămîntul rece şi îngheţat.

Îmi cer scuze.

Ps în sfîrşit cineva mă corectează :)).

Şi da, uneori mă simt o bucată de pui.

shhhh

Şi uneori mă simt mică, ignorată, plăpîndă (ăsta da oximoron frate!)

Dinozauri mici pufoşi roz şi moi. Şopîrle îngrozitoare. Animale de casă. Şi-ţi vine să ţopăi.

*Uneori te simţi singură nu-i aşa?*

Uneori mă simt cămilă. Mă simt ca şi cum aşi fi un animal.

Sunt o jucarie de pluş.

Creme împrăştiate pe podele verzi.

Clepsidre sparte cu nisipul curgînd printre pixurile verzi şi de cremă de pantofi.

Şi poate uneori visez.

Ţi poate zbor printre văi adînci şi seci şi pline şi goale.

Trec peste munţi din sîni imenşi cît nişte nuci (ca să vezi ironie) şi apoi curg înspre pubisul chel al damei de companie.

Clic.

Click.

Un purice sare pe o floare cu petale rotuuuuundeeeeeee.

-

...

Boing.

Onomatopee şi filozofie.

Niciuna nu ţine de foame.

Oasele pocnesc, se sfărîmă şi se împrăştie. Apoi părul ia foc. Carnea se încreţeşte ca şi coaja unui măr fostâ/ex rumen.

Smily face. :)

Luna ridică sprîncenele şi zîmbeşte ca-ntr-un clişeu sepia.

Black and white.

Azi am foist la film.

Avatar. Hm.

Am furgăsit un leu. Hm.

Wink.

Sometimes I need to be loved.

Or not.

Seamăn cu o divă din anii '20...

Cu părul scurt şi ud mi-am meşterit o frizură de frumuseţe a anilor '20. Subit am chef de filme vechi iar eu azi o să văd Avatar. Ironie, frate şmekerie.

Aseară am văzut un film din 1986- The little shop of horrors. A fost kinkz. Cu o plantă extraterestră carnivoră. Era un musical. Freaky-funny.

Apoi am conversat vreo juma de ore prin mesaje cu muza mea, Andreea, apoi am mai vorbit jumătate de ora cu ea la telefon. Amîndouă sufeream la dioşpe noaptea de insomnie.

Ea ofta şi eu aveam o voce de morsă. Obosită. Morsă. Nu, vocea mea suna obosită numai, că morsoasă era deja.

Am mîncat omletă dimineaţa asta.

Sec. Sec. SEc. SEC.

ăăăăăăăăăăăă.

Fum de narghilea

Inspira fumul uşor, trage-l în tine şi apoi expiră-l încet ca şi cum mintea ţi-ar ieşi din corp odată cu fumul.

Lasă toastă lumea să se tulbure în fumul mentolat pe care-l expiri.

Zîmbeşte cuceritor către cei de la cealaltă masă şi apoi prefă-te încîntată de forma stranie a narghilelei. Inspiră iar adînc şi lasă fumul să curgă din tine.

Priveşte-o pe Carla cum trage în ea fumul şi apoi îi alunecă în pahar transformîndu-se într-un cocktail exotic.

Laura zîmbeşte pe subt musteţele pe care nu le posedă cînd ne priveşte fumînd aburii reci şi uneori pare că tuşeşte.

Aburii înconjoară chipurile noastre ca şi aureolele sfinţilor.

E rîd, de parcă aşi fi hight. Defapt poate aşa corpul meu protesta, dar nu mi-am dat seama decat la a doua nargilea, cea cu mentă.

Zîmbeam tîmp.

La înot.

Şi uneori sunt un copil. Un copil pasionat de competiţie.

Uneori îmi doresc să mai şi cîştig.

Trăiesc uneori banal şi sterp. Uneori cu o intesitate greu de descris. Sunt caraghioasă. Mă bucuram ca un copil că pot vedea sub apă cu ochelarii Carlei.

Carla e colega mea de clasă. Mignionă, cu ochii căprui si draguţă şi cochetă. Am făcut descrierea ei la cerere expresă (deci nu schimb ce-am scris aici nici pt un milion de dolari, clar?).

Mi-e dor deja de o mulţime de chestii.

Am ochii roşii şi încercănaţi. Mda, aşa pot agăţa orice băiat dă băiat mîncaţ-aş uăchii.

Sunt obosită şi înjur un film. Şi pomenesc nişte chestii de Florin. Pe unde mama mă-sii umblă, să i-l dau odată.

Mă afund iar în apa cu Cl2 diluată din piscină.

Îmi ling buzele şi mă gîndesc la narghileaua de mîine. N-am mai facut niciodată chestia asta.

Azi a fost o zi... de necategorizat. Fiind ultima zi de şcoală n-am vzt decît moacele a vreo 6 colegi: Carla, Laura, Ioana, Dragoş şi Bogdan. Normal, aşa din mers şi pe dirigintă.

În timp ce se jucau ţări-oraşe eu chibiţam. Doar nu era să ratez ocazia nu-i aşa?

Ne-am dat şi pe gheţuş.

Trendy isnt it?

Vreau să mă topesc.

Sau să fiu un pui de urs.

Vreau să mă ghemuiesc şi să fie cineva care să-mi spuna ca e ok.

Vreau să repet obsesiv o minciună: te iubesc.

Eu nu am pe cine iubi. Şi nimeni nu are puterea să iubească o nebună.

I do love my life sometimes. And i hate it also.

Scuip înjur şi lovesc. De ce? De ce nu.

Sunt o fată-băiat.

Machiajul sau hainele sau vorbele şi gesturile nu te fac femeie.

Nici personalitatea.

Sau corpul.

Ci voinţa.

Eu vreau să fiu prinsă la miţloc ca să pot valsa cu oricine oricum si oricînd.

Clar băi?

YYYYYYYYAAAAAAAAAAAAAHOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Mda. Sunt eu.

Într-un nou ambalaj. Mda.

Sar ca de colo colo ca o broască schizofrenică pe muzica mea rock. Mă rog. Uneori, e adevarat, ţopăi ca un cangur care a băut prea multă cafea. AAAAAA.

Ţi am rupt tăcerea. Te şochează? Foarte bine. N-am de gand să te las să dormi liniştit.

Nu mă pot concentra pe nimic şi îmi arunc capul în toate părţile ca o minge de ping-pong corcită cu un bumerang. Dacă se tot întoarce de unde a plecat...Şi dacă tot am început genetica la şcoală...

Mîinile o iau în sus şi restul corpului o ia frumos către fotbalistu', vecinu meu de la 2 :)).

Mă sperii din orice. Şi rîd.

Dau muzica tare, ca să poată trezi pe oricine din morţi (scuze Ticule).

Şi apoi întru sub duş iar apa curge pe spate şi-mi arde degetele îngheţate. Aşi urla numai de amorul artei dacă nu m-ar auzi tata.

M-am simţit plină de vitalitate, de tinereţea care ar trebui să ne fie caracteristică.

Şi am descărcat filme, multe filme.

Dar n-am vorbit cu nimeni azi.

Ciudat.

Mă gîndesc.

Şi mă gîndesc la fel de fel de lucruri. Mă gîndesc la cadoul pentru Babi, mă gîndesc uneori la Dragoş, mă gîndesc ca Sebi n'a avut cînd să mă îmbraţişeze, cît de bine m'am distrat luptandu'ma cu Alex...

Simţeam că trăiesc atunci, că strîngîndu'i braţele eu trăiesc. Eu simt. Simţeam că sunt puternică, chiar dacă el mă domina. Am rămas la o remiză şi'mi doream ca bataia noastră să continue la nesfîrşit. Eu să'l izbesc şi el să mă pună la pămînt. Atunci simţeam că sunt...eu.

Mă gîndesc la Minervele mele. Una cît se poate de palpabilă şi una născută din imaginaţia mea. Pe cea reală o iubesc mai mult.

Mă lovesc de mine însemi ca într'un pahar de sticlă. Sau unul de plastic, de unică folosinţă. Nu vreau să vorbesc în cuvinte mari. Nu întotdeauna. Nu sunt distinsă, sau elegantă. Nu pot fi. Nu vreau să fiu. Vreau uneori să mă dizolv. Să fiu o aspirină.

Şi nu pot fi. Nu sunt genială, şi recunosc că mi-e ciudă. O ciudă imensă că nu pot dovedi întradevăr nimic. În fond, nici n-am de ce. Oricum am uneori impresia că nu sunt adevărată.

Sunt freaky. În sensul mediocru al cuvîntului.

E rău?

Dar poate nu contează aşa mult.

Mă enervează că sunt trasă la xerox. Cîte adolescente n-or fi ca mine?

Trist. Foarte foarte trist.

De ce uneori suntem toţi la fel?

Am răsfoit reviste vechi. Reviste acum 6 ani. Cool girl şi alte prostii. Am tăiat jos imagini şi poze şi cuvinte şi litere. Acum recreez o altă lume în fiecare colaj. Şi nu le fac pentru mine. Le fac întodeauna pentru cineva. Mă simt uneori atît de goală că încep să creez şi să recreez lumea altor oameni.

Mă gîndesc la ce-ar trebui să visez. La ce-ar trebui să fac. Mă enervez îngrozitor pe ai mei. Simpla lor imagine mă face să mă încordez violent şi dureros. Mă enervează chipurile lor. Mă scoate din minti cînd mă cearta din orice prostie şi nu am voie să ripostez. Şi dacă ripostez devin carevasăzică obraznică. Şi asta mă înfurie şi mai rău. Mă înfurie vocea lor uneori ironică, uneori sadică. Mă înfurie ameninţările lor. Mă enervează cumplit obsesiile lor.

Şi atunci imi doresc să mor.

Îmi doresc să nu mă fi născut niciodată.

N-am curajul necesar să mă sinucid şi atunci devin laşă. Sinucigaşii sunt adesea megalomani după moarte, în mocile lor scrisori de adio: nimeni nu m-a forţat să fac asta. Normal, aşa ei dovedesc că ei au avut suficient curaj fără să fiu împinşi sau încurajaţi de la spate de cineva.

Dar sunt şi proşti. Probabil şi eu sunt proastă dar cel puţin nu încerc să mă ascund.

Viaţa e printre puţinele lucruri care ţi se oferă o data. (Şi iar mă apuc să fac teoria lu peşte.)

Nu vreau să scriu texte moralizatoare şi optimiste. Pur şi simplu nu pot fi optimistă atunci cînd scriu.

Pentru că defapt nu sunt optimistă. Eu am vrut să mă schimb ca să nu mai cad aşa des în semi/mini depresii.

Şi mă urăsc pentru toate sentimentele mele.

Urăsc că sunt megalomană atuni cînd sunt tristă, şi că defapt sunt un nimeni.

Viaţa mea e un imens teatru gol. Lojile ar trebui să fie umplute cu oameni.

Linişte şi eu jucînd mereu acelaşi rol de doi bani scris de un scenarist de mîna a 14-a.

Eu fiind actorul prost şi incompetent.

Eu dansînd stîngaci pentru că nu există un coregraf care să mă îndrume.

Eu plîngînd fals, scoţînd sunete stupide şi artificiale, de plastic.

Eu ocupînd scena cu corpul meu unflat şi rece şi mort.

Şi m-apuc să rîd prosteşte.

3 minute

3 minute.

Mestec disperată merele. Nu ştiu de ce. Parcă suntem iepuri, atîtea mere mîncăm. Zgîrii cu unghia coaja fructului, cauzîndu-i zeci de răni din care mă aştept să se scurgă viaţa.

Mestec fără să înghit. Aştept. Bat din picior ca o dementă. Nu şti de ce sunt agitată. Bine, poate am un motiv. Poate viaţa mea pare

Habar n-am ce vreau să zic. Mă pierd printre cuvinte.

YupY(titlul e bullshit)

Am început să scriu în fiecare zi cu altă culoare. În curînd blogul meu va arăta ca un papagal.

Va semana cu Bruno, păsăroiul meu sălbatic de baltă. bine, recunosc, e doar sălbatic, că nu se omoară după apă. E verde cu albastru şi galben şi negru. Bine, în concluzie blogul a întrecut papagalul 1-0 pentru blog.

Azi voi opta pentru culoarea gri. Pentru că am desenat cu creionul azi noapte. Pînă m'a executat mama în pat să dorm.

De două ori.

În 3 ore.

Of.

Încep să fac schiţe cu killing. Urît.

Toată ziua am ascultat muzică. Aveam impresia că mă va ajuta.

Ador muzica. Am pentru fiecare stare un gen pe care'l agreez. De asta pare ciudat uneori cînd te uiţi la mine'n calculator de pestriţele melodii ce'l domină. De la hard rock la jazz. De la funk la goth. De la simfonică la rap. Şi tot aşa.

Vreau să scriu proză. Mi'am făcut un blog special pentru asta, pentru creaţie în general.

Momentan n'am decît o poezie. Nu mai scriu în versuri. A devenit banal şi fad. Şi lipsit de sens.

Am trimis poeziile la concursul din Arad. N'am trimis însă taxa de participare. Of. Mîine o trimit.

Încep să vreau să particip la fel de el de concursuri. Pe cont propriu. Detest profa de romînă chiar dacă e drăguţă, şi cred că şi ea numai mă suportă. Săraca. Mi+e dor de fosta profă. Pe bune, e aşa calumea tipa, e tînără şi m'a încurajat să scriu, şi na, chiar mi'a propus să mă înscriu pentru o bursă. Şi mă gîndesc dacă merit.

Of. Ai remarcat cît de des oftez?

Ar trebui să'mi...găsesc o altă pasiune? Inutil. Absolut inutil, oricum sunt cam praf la tot ce fac, de ce să mai dau rateuri şi altundeva? Căcat, normal că dacă mi se iveşte ocazia încerc ceva nou, nu mă pot abţine. Aşa a fost şi la handball, a fost amuzant anul, dar nu îmi dau seama cît a meritat. Tot praf sunt. Vara mi'am futut'o că am fost epuizată. Poate doar faptul că le'am cunoscut pe fete. Nici asta n'a prea ajutat dacă stau şi mă gîndesc. Într'un fel de asta m'am dus la papiu... Am văzut că se descurcau.

Cu Eve era tare. Şi cu Bia şi Cris. Timi era drăguţă cu mine, şi Ale m'a încurajat la meci cînd plîngeam. Of, toate sunt grozave, dar eu nu's de calibrul lor. Toate sunt profesioniste, numai eu sunt praf. Of şi junioarele 3 sunt toate calumea. Cu ele m'am împrietenit prima dată. Ele m'au primit ca pe una de'a lor. Le păream teribil de amuzantă. Poate chiar aşa eram pentru ele.

M'am chinuit degeaba 11 luni, că n'am făcut niciun progres vizibil. Ture de alergări, kilometrii pe stadion, alergări în nisip, alergări pe dig... toate inutile. Sunt un rebut.

Mi'am dat seama că începe să'mi placă expresia asta: sunt un rebut. Un eşec. Poate pentru că e adevărată. Ceea ce e întradevăr trist.

Totul se întîmplă cu un scop. Cred că asta e una din devizele mele preferate atunci cînd se întîmplă ceva rău. Pentru că se întîmplă.

Am găsit la bibleotecă cartea lui Caius Dobrescu, şi am fost şocată: văzusem volumul de mai multe ori, dar pur şi simplu mi'a fost frică să'l iau.

Vineri am avut curaj.