a.

a de la aprilie.

a de la alienare.

Mintea mea zace într-o stare incertă, mucilaginoasă, de variate stări care oscilează de la dispreţ şi ură la disperare mizeră şi agitaţie. Motivele sunt variate, dar în principiu pentru că am uitat că 'acum' e ceva... ceva temporar.
Mi-a înţepenit mintea şi corpul pe repeat.

Uneori sunt lucruri care oricît ţi le doreşti, nu le vei căpăta niciodată. Cum ar fi să schimbi pe cineva.

Oamenii nu se schimbă ci doar învaţă să mintă mai bine.

Îmi simt sufletul bătrîn. Mi-l simt rupt de realitatea asta mega tehnologizată de care sunt dependentă. Mă simt bătrînă şi deja îmi preconizez şuviţele albe şi ridurile de expresie ce se vor săpa adînd în mine.
Îmi simt existenţa depăşită şi demodată la nivel psihic şi emoţional.

In other news, am luat locul I la Baia Mare la concursul naţional de engleză 'Quest' pe întîi luna asta, m-am plimbat şi pe la Alba Iulia două zile mai tîrziu într-o excursie umedă şi rece, mă exasperez de una singură de modele de cîrpe pentru banchet şi înjur de mama focului.
Pe lîngă toate astea, şăd într-o continuă durere morală care îmi macină conştiinţa şi o răsucesc pe toate feţele, ajungînd să urăsc şi mai mult.

Şi am avut un ochi vînăt despre care nu vreau să vorbesc.