Random shit.

Hai să-i zicem aşa titlului, numai de amorul artei. Am fost în delegaie o săptămînă la bunica. O pierdere de vreme după părerea mea. N-am chef azi că plouă. Plouă nu ploaie pentru dumnezeu, am tecut de faza 'Ana are mere'. Mereu am fost ofticată că abecedarul nu era în ordine la şcoală, erau aşa, literele aşezate în ordine frecvenţei.
Hai să fim perverşi şi funky, şi de data asta nu ne mai ascundem după convenţii. N-am chef ca la 60 sau 70 sau 80 de ani să le povestesc nepoţilor mei adoleşceţi bla-bla-uri gen căţeluşul creş. Vreau să le povestesc ce mişto e în vară, ce oameni bestiali am întîlnit şi ce tîmenii făceam.
Cartea mea a început să fie scrisă, aşa că rock you're ass and live!

O seară de coşmar

Ultimele săptămîni au fost un coşmar.

Străzile sunt înnecate in smoală, în timp ce felinarele par să se stingă precum ţigările în scrumiere. E o vreme absolut mizerabilă pentru orice, iar norii nu dau semne că vor să plece în vacanţă aşa că noroiul cleios înghite bucată cu bucată pămîntul, asfaltul, picioarele celor cîtorva trecători ce mai au curajul să străbată mocirla în creierii nopţii.

Eu alerg, iar adidaşii se lipsec de asfalt şi se dezlipesc în sunete plescăite, aşa cum uneori plescăie proxeneţii cînd fata lor cea mai bună nu nimereşte cel mai grozav client. Zidurile comuniste îşi estompează conturul şi umbrele fac pantomimă pe ele. Copacii se amuză teribil, îi văd cum se îndoaie de rîs în timp ce vîntul mă taie prin haine.

E tîrziu iar geanta se tot izbeşte de şoldul meu. Din întunericul străpuns de firave raze de lumină se mai rupe cîte o iluzie. Încerc să nu îmi închipui încontinuu pedofili salivînd după carne proaspătă gata să sară din beznă la mine în cîrcă făcîndu-mi inima să cedeze.

Creierul păcăne surd în timpane şi inima îmi bate repede, mai repede, foarte foarte repede. Transpiraţia îmi alunecă pe tîmple şi respir greu.

Ajung pe treptele blocului meu si mă relaxez. Mă dor muşchii aşa că respir cîteva secunde şi mă aşez jos, pe geantă.

În spatele meu întunericul prindea o voce ascuţită de şoareci şi de bătăi de aripi de fluturi nocturni. Mă ridic şi clipesc mărunt din gene. Izbesc cu cheile interfonul şi smucesc uşa. O criză de isterie mi-a înlocuit frica. Îmi simt faţa fierbinte şi unsuroasă. Molozul de pe hol scrîşnea sub tălpile mele, ridicînd un norişor de praf gri ce se lipseşte de pielea mea. Tremur de frig şi de emoţie. Mă prefac că totul e ok, şi uite aşa reuşesc să mai urc o treaptă, şi încă una, şi încă…

Trîntesc în mijlocul holului geanta cu gîndul că o să o culeg mai tîrziu de acolo iar adidaşii plini de noroi şi moloz îi azvîrl la margine stropind peretele cu ocazia asta.

Mă aşez în faţa monitorului respir adînc si privesc ecranul ce începe să prindă viaţă.

Iau în mînă cablul de la internet şi îl conectez în frunte.

Un firicel sărat şi roşu precede o durere ascuţită.

Ş sîngele alunecă, alunecă, alunecă, pînă ajunge să picure pe şosetele încărcate de sudoare şi noroi.

Iar a început să plouă afară.

WoW!

Whoa-oa-oa! I feel good, I knew that I would, now
I feel good, I knew that I would, now
So good, so good, I got you

Whoa! I feel nice, like sugar and spice
I feel nice, like sugar and spice
So nice, so nice, I got you

{ sax, two licks to bridge }

When I hold you in my arms
I know that I can't do no wrong
and when I hold you in my arms
My love won't do you no harm

and I feel nice, like sugar and spice
I feel nice, like sugar and spice
So nice, so nice, I got you

{ sax, two licks to bridge }

When I hold you in my arms
I know that I can't do no wrong
and when I hold you in my arms
My love can't do me no harm

and I feel nice, like sugar and spice
I feel nice, like sugar and spice
So nice, so nice, I got you

Whoa! I feel good, I knew that I would, now
I feel good, I knew that I would
So good, so good, I got you
So good, so good, I got you
So good, so good, I got you
HEY!!

Dacă melodia asta nu e optimism atunci dracu ştie ce poate fii, dar numai asta îmi vine să cînt!
Probabil că avea dreptate

Let us be sexy even if our beauty is inside!

Provoacă-mă şi-ţi rup nasul şi-mi fac suport de lumînare din el.
Just dare.
The school is over.
Şi sunt confuză.
Pizda mă-şii de viaţă.

Mi se lipesc buzele si gem. 1 a fost cea mai mişto zi din viaţa maică-mii, cînd s-a simţit cel mai fericită.
eu sunt sătulă de toate.
cunosc o grămadă de oameni
teribil de dubios.

Salutări tuturor fanilor mei (in)existenţi. Sunt într-o stare excelentă la miezul nopţii. Am tema pentru viitoarea piesă pe care o voi scrie pentru Andreea. MI-am regăsit vocea, energia, inspiraţia, viaţa. Scopul tot lipseşte dar măcar m-am prins cam ce mi-ar plăcea să fac. Adverisisng, sau pe limba mioritică publicitate. Comercial şi imaginativ. Sublim.
Păşesc înspre vise scurte ce mă lasă să devin o bucată de carne foarte elastică. O bucată de cauciuc poate. Îmi închipui o tanti goală cu sînii mari şi rotunzi(aşa cum nu-i voi avea eu veci) cu o burtică atît de plată că ai putea să o foloseşti ca pe o unitate de măsură. Nu i se vede capul, da-mi închipui că are un cap brunet şi oacheş cu ochii verzi sau albaştrii. O văd din profil. Degeaba. E frumoasă. Mă ţine în mîini, iar eu curg. Mă topesc ca vata de zahăr în gura vieţii.
Prinsă veşnic la mijloc mi-am dat seama că numele au impacte puternice asupra oamenilot. Le pune amprenta pe viaţă. Dar personal nu-mi da seama ce-i cu numele meu. Are diacritice, ceea ce-mi creează un orgasm pentru că am impresia că diacriticele reprezintă identitate şi tărie.
Plăcerile perverse oferite de oameni pe care n-am avut bafta să-i văd vreodată îmi dau putere.
Am regăsit romanul meu fantasy demult pierdut cu multe aventuri scris la persoana I. L-am continuat. Îl scriu de mînă, într-un caiet studenţesc.
Piraţii de apă sălcie aveau un cadavru la bord.
Nenorociţii au rămas fără rom.
Mi-e poftă de o lumină difuză, un pahar cu vin alb dulce, un halat negru ce mă face slabă ca o scîndură şi o carte bună.
Şi o poză cu momentul aista memorabil.
Ţac!

du-te dracu pe japoneză

Sunt goală pe dinăuntru. Nu mai muncesc, refuz să visez şi mă ascund în minciuni ce nu-şi au rostul. Sunt singură şi înconjurată de oameni. Mă simt tot timpul rău, flegmez, tuşesc, îngheţ. Îmi vine să plîng (şi mă laud cu assta faţă de mine însemi, ca să vezi cît de proastă îs) şi totuşi îmi ţin în mine lacrimiile. Detest viaţa cu pasiune, total contradictoriu cu lipsa mea de vlagă şi aşi da orice ca în clipele astea să mor.
De ce să încerc să fac ceva la care oricum o să o dau în bară şi o să-mi rupă puţina mea (inexistentă) demnitate? Sunt inutilă.
Sunt impasibilă. Sunt o nenorocită de cioară. Zgîndăresc rănile omenirii pînă dă sîngele şi mă doare.
性交
Scurt pe 2.
Nu-mi mai pasă de nimic. N-am niciun ţel sau talent. E ciudat cum uneori lucrurile se bat cap în cap. De ce sunt atît de tristă? De ce nu-mi pasă de nimic?
Nu-mi dau seama dar jur că îi doiresc fie moartea fie răspunsul.
性交!

I loved Gaara

Îmi plăcea în perioada în cae am fost înnebunită după Naruto, unul din cele mai cunoscute animeuri, şi cred că am văzut vreo 150 de episoade după care am renunţat, pentru că n-am mai găsit desenele traduse pe youtube. Eram absolut obsedată de anime. Şi am ajuns să mă înnamorez de unul din personaje, Gaara. Da, sunt patetică, şi azi mi-am amintit de pasiunea mea. Ideea era că mi se părea că era superb iar tristeţea lui îmi sfîşia sufletul. Ajunsesem să îl visez. Îmi închipuiam că îl îmbrăţiez şi îl acopăr cu căldura mea şi îi alin durerea singurătăţii. Dumnezeule ce sentiment sublim! Poate că aşa se simte cînd iubeşti, chiar şi în imaginaţie. Şi e clar că aşa ceva nu există. Dar oariecum eram iubită de un vis. Imaginile vizuale se limitau la îmbrăţişări, săruturi fugare, priviri presărate cu sticlă, de desen animat.
Destul de jalnic, nu-i aşa?

Nu pot să plîng pentru că n-am pentru cine sau pentru ce să vărs lacrimi. Îmi detesc condiţia de adolescentă lipsită de vreun Dumnezeu care să o încurajeze cînd şi cînd cu vreun lucru bun. La ce să mă mai chinui? pentru bani şi alte bunuri materiale pe care le voi revărsa din mine, ca o vomă galben-verzuie? Îmi detest lipsa de putere. Nu înţeleg la ce bun să mai simt vreo durere cînd nu sunt lovită, iar cuvintele devin atît de palide uneori, încît ajung să semene cu falangele Morţii.

Mă înconjor de mulţi oameni peste care vărs prostii. Vorbe, păreri insignifiante, voci slabe ce reverbrează neplăcut în gura mea. Nu mai am putere, sau chef, sau vlagă sau voinţă. vreau să mor cît mai repede, şi totuşi nu vreau să o fac. înmormîntările sunt prea scumpe iar eu vreau una extravagantă. vreau să am panglici brodate din mătase, nu plastic ieftin, vreau trandafiri uscaţi prinşi de coroane, nu proaspeţi, pentru că aşa ar fi prea fals. nu vreau coroane de brad pentru că atunci Crăciunul ar începe să miroasa a moarte, vreau ca şi sicriul meu să fie violet cu verde, cu muilte spirale desenate pe el, ca oamenii să vadă că veşnicia nu e dureroasă. vreau să iau cu mine jucăria mea preferată din pluş cu care dorm şi acum pentru că noaptea simt lipsa căldurii motanului meu mort. de ce să plîng. de ce să sper la mai bine cînd defapt eu nu mai vreau nimic.

tot ce scriu e trist, uneori, şi sincer îmi pare rău. mă consider teribil de caraghioasă pentru tot ce simt. şi ştiu că anul viitor o să rîd de mine, cea din prezent. de ce? de ce nu.

nu sunt taletată. nu vreau să fiu minţită cu sunt bună la ceva. poate cîndva mă voi fi perfecţionat suficient, dar acum... ei bine acum mi-e rău. mi-e greaţă, iar sîngele ce ţîşneşte din mine imi reaminteşte c viaţa e doar o fază. şi că totul o să se sfîrşească suficient de repede. de ce vor oamenii trai lung? să ajungă sclerozaţi, senili, pînă în punctul în care ajung paralizaţi lîngă persoana pe care au suportat-o zeci de ani. sau în cazuil mai puţin fericit cînd nu au pe nimeni lîngă ei şi ajung să-şi îngroape singuri coşciugul.

nu mă pot sinucide, deşi ideea e tentantă atunci cînd o scuip în aer, aşa cum îşi scuipă germanii cuvintele. dar mi-e frică. poate e instinctul de conservare.

dar eu tot îmi bag p**a-n ea de viaţă.

Cred că îmi e lene. degetele mele nu mai vor să tasteze. Sunt moale şi pufoasă ca şi cocolino. Mi se pare că nu are rost să mă străduiesc pentru ceva. Toate imaginile există cîteva clipe în capul meu şi apoi se şterg.

Ieri a fost ziua lui nath, şi la un moment datr n-am mai dat cu sama ce se întîmpla. am primit provocări tîmpite, adevăruri la fel de tîmpite, au fost şi doi spanioli. am foist impresionata placut cand mi-a zis unul ca.-i place hard rock-ul. Am uitat să-i iau id-ul să-i dau muzică de la Truda.

Hm. a fost ok. totusi cred ca party-ul de la moeciu a fost mai tare. judge me. i do not give a fuck.

am terminat de scris piesa. nu i-am dat nume. e crappy.