joi, 13 septembrie 2012

mi-e frică.
de tot.
şi sunt cam pierdută înăuntrul ceţii din mintea mea.
şi mă simt de parcă îmi pierd viaţa şi certitudinile bucată cu firimitură.

şi tot n-am găsit niciun sinucigaş.
nici măcar part-time

duminică, 9 septembrie 2012

ceară

Ha! bună.

Bună ce?
Nici eu nu ştiu dar important e că e bună.

Plimbarea prin ocso (nu ştiu cum se scrie exact), pseudo ziua de naştere a lui Alex şi vernisajul Teodorei şi a lui Scarlett au constituit în fond şi per total o zi bună.

Mi-am amintit cît de fain e să te plimbi printre lucrări de artă şi să laşi să se nască în tine un izvor de idei. Să pluteşti printre gînduri aproape străine şi, paradoxal , atît de familiare.
Mi-e dor de teatru. Sesiunea asta mi-am propus să tocesc scaunele teatrelor pînă, fie o să m-apuce lordoza fie o să capete forma şezutului meu căptuşeala din ele.
Vreau să bîntui şi sala de spectacole din Palatul Culturii la concertele simfonice. Dumnezeu ştie de cînd n-am mai fost la unul!

M-am plictisit de lucrurile de duzină. M-am plictisit să mă cred deşteaptă, doar aşa, pentru că pot.

Şi mi-e dor să pierd nopţile citind cu halba de ceai lîngă mine şi Coltrane în boxe, ca acum un an sau doi.

Mîine vandalizez biblioteca şi dezmembrez incertitudinea ce se ţese în mintea mea.
Vreau să ştiu, şi în fond, singurătatea e singurul remediu în clipa asta.

Am nevoie de o autoevaluare şi o resetare a priorităţilor.

Lumea asta n-o să mă rabde la nesfîrşit aşa, cum (nu) sunt.

duminică, 2 septembrie 2012

Septembrrrr

ce ciudat, şi ce bizar!

deşi suntă catchy, sunt doar cuvinte puse alandala. şi zic alandala doar ca să nu repet cuvîntul ''aiurea''.
încep să uit. încep să uit multe lucruri ce aparţin de trecutul personal şi colectiv. uit lucruri ce atunci nu m-au impresionat sau m-au impresionat într-un mod negativ.
aproape mi-am uitat ziua de naştere, am uitat gesturi, cuvinte, feţe şi voci. am uitat minciuni atît de vechi încît nu mai ţin minte ce, cui i-am zis şi singurele ce le ţin minte sunt relativ greu de dovedit şi inofensive.
Bine că nu se poate accesa creierul meu.
Deep Purpule - Hungry Daze
Nu-mi mai amintesc melodii, 3,14zde care mă salută pe stradă şi nu ştiu cine sunt.

Mă tem că devin arogantă şi acidă.
Şi nu vreau asta.
Sincer, chiar nu vreau.

Sarcasmul trebuie să înceteze!

Pe cine păcălesc?

vineri, 31 august 2012

aiurea.

Toată lumea se plînge că azi e ultima zi de vară. Eu n-am văzut vara încă.
Căldură, soare, oameni, praf, transpiraţie.
O fi asta vara?

Mă doare capul să mă gîndesc la toate astea, la pielea lipicioasă la gîfîielile ce se lipesc de interiorul creierului meu, de cei ce s-au pierdut în fum şi bere, şi vin, şi cuie, şi sex şi restul.
Oamenii încep să nu mă mai intereseze atunci cînd iq-ul lor e cu 2 mai mic decît o păpădie iar umorul lor e mai plat decît o coală de hîrtie.

Gata, nu mai vreau.

Vreau să stea cineva să mă înveţe ceva ce nu ştiu, să discutăm lucruri mai inteligente. Nu mai am chef acum de glume aberante. Bine, şi alea la rîndul şi la locul lor, dar acum m-am săturat. Devine totul atît de lipsit de substanţă încît mi se dilată ideile întratît încît se sfîşie.
Nu sunt erudită, deşi mi-aş dori, dar...
Nu mai vreau.

Vreau să mă înec în ochii unui om în timp ce vocea, gesturile şi în tot ce înseamnă mă cuprind. Vreau să-i absorb cunoştinţele cu totul, să le-nghit. Sunt flămîndă de cunoştinţe.

Grupurile devin obositoare, deşi pe unii oameni nu cred că i-aş suporta altfel decît lipiţi de celalţi, într-o simbioză permanentă.
Nu aş avea nervi şi răbdare. Nu am.

Cred că am obosit să tot cobor. Vreau să coboare alţii la mine.

joi, 30 august 2012

you're my green eyed monster
crawling in my head
drinking blood and darkness
creature from my hell.

killing light and brightness
devouring all my soul
playing with my bones
my monster made of gold

licking my fleshless skull
it's screams of pleasure rising
from the depths of satans world.


Da, mă mai chinuie taletul îndeajuns cît să-mi distragă atenţia. Wicked.


luni, 27 august 2012

h.a.p.p.y

rareori mă simt atît de agitată şi atît de fericită şi uşurată ca atunci cînd am de trecut un examen mai dificil. chiar dacă pentru unii pare un joc de copii retarzi.

ăsta vreau să fie un post fericit. vreau, sincer, chiar vreau.

fac eforturi să mă gîndesc la lucruri fericite.

aaaaa.... da. mi-am luat cu succes corigenţa, citesc Sartre (Greaţa) şi...

Şi vorbesc cu Alex T, Speedy şi canis lupus.
Drăguţ.
Ok, nu mă simt în stare de fericire la ora asta, dar am încercat :D
Good night my sweet monsters!

vineri, 24 august 2012

titlu aleatoriu: Redhead

Mă doare capul, şi nu am chef să aud gura nimănui. vreau o ţigară să se asorteze la concentratul de cafea din plic.
Aş vrea să pot plînge, dar se pare că sunt atît de orgolioasă faţă de mine însemi încît nu pot scînci. Cum? Cum?
doar cîte o lacrimă inexpresivă alunecă pe obraz, unde se usucă rapid. Niciodată n-am fost fană a plînsului, n-am fost atît de Drama Queen cît să mă apuc de bocit din orice. Durerea am înghiţit-o întratît încît exteriorul meu nu mai prea denodă sentimente, ci cinism.
S-a cimentat o expresie de indiferenţă care unori, rar, răbufneşte într-o violenţă lipsită de sens.

Nu de alta da' aşa-s femeile aparent.

Sunt acuzată c-aş fi misogină. Dinpotrivă, suunt misandră, dar puterea mea constă din faptul că sunt conştientă pe deplin de slăbiciunile sexului frumos.

Pe cînd bărbaţii îşi simplifică atît de mult, în mintea lor, componenţa, reducînd-o la o aşa-zisă logică şi bestialitate primitivă. Şi atît.
Femeile pe de altă parte se complică, amestecînd, rearanjînd sertarele minţilor lor într-un mod aproape masochist.

E hilar să priveşti astea. Dar groaznic de obositor. Uneori, în neconcordanţa lor, se găsesc unul pe celălalt. Două entităţi (ştiu că e clişeu, dar acum asta e) separate care, o vreme, par şi poate chiar sunt, fericite împreună.

Şi uneori îi invidiez. Sincer.

Atît doar că există noţiuni de neexplicat care fac ca dragostea eternă să dureze 3 luni.

Nu-mi veniţi cu absurdităţi de genul : relaţia mea durează de 3 luni jumate (sic), pentru că ce e scris adineaori e o simplă metaforă.
Dacă poţi explica de ce iubeşti pe cineva, atunci nu-l iubeşti.
Cred că Oscar Wilde a zis asta.

Nu voi înţelege niciodată cum începe o relaţie.
Dar din observaţiile mele am văzut cum se sfîrşeşte adesea.
Prost.

Eu ştiu pe de altă parte cum va începe poveştea mea de iubire. Fii antenă:

Îmi arunc părul pe spate (nu de pe spate), dau de cîteva ori din gene, zîmbesc seducător, şi o să zic c-o voce sexy: beeeeeeeeee. Sigur va fi un zoofil iubitor de oi şi pentru mine.

beeeeee.

Motley Crue - Looks that kill

duminică, 19 august 2012

hei, remember me?

aş vrea să înşir cărţi, cuvinte noi (subsidiar ar fi unul din ele), melodii, sau oameni dar parcă toate astea s-ar pierde undeva în minţile voastre şi poate n-ar conta mai mult pentru ego-ul tău, de-a pururea hrănit cu idei, îndoieli, mîndrii, şi mai ştiu eu ce.

Uneori mintea mi-e încărcată de speranţe, voinţă, vise, pe care le zdrobesc adesea.
De ce să mă mint pe mine mai mult decît e cazul?

Uneori mă deprimă învelişul meu, pentru că el mă condamnă la pufoşenie permanentă, şi nimeni nu-mi poate vedea partea sîngerie şi demonica a sinelui.

marți, 24 iulie 2012

.

unele postări n-au nevoie de titlu, diacritice sau majuscule.

nu-i interesant că ''diacritice'' n-are diacritice?

l-am revăzit pe gabriel u. duminică, şi mi-a părut bine. sper că şi lui i-a părut. dezbaterea avantajelor unui pussypocket pare că e interminabilă, cu atît de multe pro's că n-ai ce să dezbaţi.
am mîncat pizza cu găşkarii sîmbătă, după lupte seculare ce-au durat vreo oră jumate în total. cu tot cu livrarea.
iar acum aleg fasole. pac-pac.

cred că iar am ajuns în situaţia în care să nu fiu în stare să citesc ce-am scris acum 2-3 ani pe blog pentru că mă simt prost eu faţă de mine.

alea-s întradevăr crizele de adolescent idiot.
dar cred că epitetul e subînţeles.

grav e că, mîndria caracteristică perioadei se manifestă acum la mine, şi mă simt retardă din pricina asta.
dacă folosesc cuvinte rar folosite, e din cauza literaturii ce-o vîr cu forţa-ntre urechi.

trist, trist, deznădăjduit.

duminică, 22 iulie 2012

Aş vrea să înşir haotic toate speranţele mele deşarte asupra viitorului meu îndoliat, dar îmi e deosebit de lene. Deşi una din speranţe e să scap de motivul neînşiruirii actuale.
încep să vorbesc slash scriu prostii.
Get down, make love - queen