Originea Lumii

Lumea s-a născut dintr-un ou.

Cînd de-a lungul cojii fine au început să apară crăpături, tot ce-a fost înainte Nimic s-a cutremurat. Cînd crăpăturile au început să se adîncească din ce în ce mai tare, Nimicul a intat în panică şi a început să se retragă, trăgîndu-şi coada neagră după el, deznădăjduit pînă peste poate. Cînd crăpăturile s-au transformat în mici canioane Nimicul s-a făcut mic, mic, într-un colţ iar cînd coaja a pleznit cu totul, Nimicul a urlat prelung şi de disperare şi-a muşcat coada, şi-a-nceput să se înghită pe sine pînă cînd a dispărut.

Din miezul de un indigo profund a început să crească Eternitatea ce-a-nceput să dospească din întuneric, revărsîndu-se Nicăieri.

Din acea clipă totul a luat-o-n jos.