Creierii mei veseli se împrăştie atunci cînd ei se lovesc de imaginea prietenului meu imaginar, Petrică.
Cum, nu-l cunoşti pe Petrică?
E-n mine, e-n tine, e-n profa enervantă de la liceu, în tanti aia de vis-a-vis, care fumează vara şi are casa plină de tablouri.
E-n casa fostei profe de mare, cea cu pisici.
E peste tot.
Petrică e un tigru alb bengalez, ce-şi schimbă mărimea şi, dacă chiar am chef, pot să-l împătur ca pe o coală de hîrtie.
Şi ce dacă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.