Tin intre dinti un sambure de piersica si ascult Secret Garden.
Ma simt trista si dezolata.
Ma gandesc ca toate analizele mi-au iesit bine. Ca sunt sanatoasa tun. Cu cateva mici exceptii.
Pe fata imi apare un zambet chinuit. Plezneste de falsitate..
Imi amintesc ca prima mea menstruatie am avut-o la 13 ani in august sau septembrie.
Ca stiam ce se intampla cu mine.
Ca ma schimbam din nou.
Imi amintesc ca prima oara cand am folosit un ob a fost la varsta de 14 ani, luna februarie, sau poate martie, intr-o ziu de duminica, si era pentru virgine.
Imi avimtesc cu rasciteam pentru a nu stiu cata oara instructiunile si m-am holbat la sexul meu in diferite pozitii pentru a-mi descoperi vaginul, cum l-am nimerit, cum ma fataiam prin apartament, la fel de goala ca si el.
imi amintesc ca ma doare iar burta de-mi vine sa urlu.
Imi amintesc ca imi e cald.
Imi amintesc ca baiatul de la mac imi zambeste.
Imi amintesc ca n-am terminat banda desenata.
Imi amintesc ...
Ma prind de cap si stau pe veceu si astept sa treaca criza.
In mod normal nu am crize, dar de data asta e o exceptie.
Durerea e violenta.
E inutila.
E a mea.
Vorbele nu prind contur. Defapt nu sunt vorbe. Sunt urlete intraierate de grimase.
Andrei citeste ce scriu si eu citesc ce scrie Andrei.
Defapt el nu-mi citeste decat jurnalul.
Si ma contrazice.
Si crede ca stie ce simt cum si ce gandesc.
Ma zapaceste uneori.
Dar scrie fenomenal.
Eu nu.
Oricum n-am pretentii. Sunt lipsite de sens.
Astept Holocaustul.
Astept Apocalipsa.
Mint. Nu astept numic.
Astept poate prezentul.
Ma gandesc la toate lucrurile ce sunt adapostite in micile celule cenusii.
Ma gandesc la trandafirul rosu ce zace ofilit in fata mea.
Lesin.
