-Cerneala! Cerneala buna si ieftina!
Micul chinez isi aranja mereu dracia aia de palarie de pai, care fusese prost facuta, ca-i tot aluneca de pe cap.
-O omor pe Xing-Li pentru piesele ei stupide de vestimentatie! mormai el, cine a mai pomenit palarie de pai si armura traditionala chineza din secolului VX in mijlocul Beijunguli in secolul XXI?
Oamenii treceau in valuri prin fata lui.
-Cerneala! Cerneala buna si ieftina! Pensule! Pensule de calitate!
"E clar, afacerea se duce pe apa Sambetei."
Micul chinez, care apropo, il cheama Black-Tao-Mu (eh, avusese o mama mai poetica), pasi in interiorul magazinului sau "Picatura de Cerneala". Pe rafturi erau frumos aranjate sticlute peste sticlute cu cerneala, si pe alocuri cate un baton de cerneala care avea insciptionat cu caractere complicate si arhaice urari de bine(pentru oameni buni), sau injuraturi suculente (pentru dusmani).
Ce-i drept, asta nu interesa pe nimeni pentru ca erau prea intortocheate ca sa le descifreze careva.(Ma abtin sa le traduc, chiar daca stiu, sic).
-XING-LI! zbira mititelul, UNDE-MI ESTI?!
-Mai incet, ca doara nu pica bomba de la Hyroshima, ciripi o dama frumos imbracata, cu o palarie ciudata pe cap. Tinea in mana pensule de scris.
-Adunarea toata lumea! marai Black. Acum! Cheam-o si pe maica-ta, si pe zvapaiata de fica-ta, c tot cu bosorogu' ala.
-Fiica noastra, vrei sa spui, remarca intepata Xing.
-Fica-ta, te rog draga, stii ca te iubesc, dar esti la fel de smintita ca mama ta, iar fiica ta te-a mostenit complet. Hai odata ca altfel...
-Altfel ce? Xing isi tuguie buzele.
-Altfel folosesc chemarea speciala a familiei. Si doar stii...
-NU!AI PROMIS!
Black ranji.
-Am tinut degetele incrucisate.
-Trisorule! Nu ma mai joc asa! Imi iau jucariile si plec! incepu sa se smiorcaie.
-Ai 10 secunde, altfel fac eu...10...9...8...
-KODOKU!MAMAAA!DOMNULEE MIIING! S-A TIGNIT TAO!! REPEDE CA ALTFEL...
-3...2...
In mod aproape magic s-au materializat trei persoane in camera.
-Care-i şpilu?
In mod surprinzator nu tanara cu par lung si drept spusese asta. Era imbracata intr-un kimono frumos, negru cu rosu.
Cea care vorbise era o cucoana cel putin interesanta. Avea buzele de un rosu-aprins, parul negru ca taciunele cu suvite roz, mov si verzi, care contrastau cu mecla ei zbarcita ca un mar.
-Bunico! Pentru numele strabunilor! Ce-ai patit?
-Am dat o tura prin mall. Iti place? zise ea aranjandu-si o suvita violet.
-Arati splendid mama! ciripi Xing incantata.
-Ai dreptate draga, aproba Black. Numai fata strica peisajul, adaga ca pentru sine, suficient de tare cat sa fie auzit.
-Te-am auzit piticanie, batrana afisa cel mai sincer zambet al ei.
Black mai borborosi ceva de neredat aici.
-Ai spus ceva draga? Qing falfai genele incarcate de rimel.
Black ii arunca o privire acida.
-Putem trece totusi la subiect?
Cea care vorbise era Kodoku. In pofida faptului ca locuia in China, numele ei era un cuvant in japoneza.
-Suna exotic, zice mama ei de fiecare data.
-Nu te mai lega de mama, Tao! se smiorcai(din nou, iarasi si inca o data) Xing.
-Daca-i asa, eu m-am tirat, declara suav doamna Qing.
Apoi toti incepura sa vorbeasca unii peste altii asa ca a iesit o tocana de toata frumusetea: ce-i cu tambalaul asta?
-Mojicule!
-Eu plec!
-Acreala de lamaie!
-Mancator de orez ordinar!
-Black!
-Ma scuzati..
-Mami!
-Spoito!
-Mama!
-Tati!
-De ce...
-Zau asa....
Atunci domnul Ming, se desprinse din ciorba de replici si incet, mangaindu-si barba lunga si alba SI pieptanata pe deasupra, merse la tejghea, lua din ea o chestie mare cam cat o lamaie cu un fitil si ii dadu foc, apoi a aruncat-o in mijlocul micii gloatei urlatoare.
BUM!
Numai Xing-Li tipase. Suficent ca un pahar sa se ciobeasca de la ultrasunetele emise de ea.
Ceilalti ramasera incremeniti. Cred si eu. Numai ochii ii mai miscau cand si cand, (ceva mai holbati decat de obicei), de la unii la altii.
-Despre ce doreai sa discutam domnule Black?
Oricat de gnere ii era, tot respectuos ramanea Domnu' Ming.
-Magazinul se duce de rapa, nimeni nu mai vrea cerneala, mai ales batoane. Sunt nebuni! Sunt clasice!
-Si calitatea!...
-Da-o-n brisca ma'sii de calitate!
-Black! Xing era contrariata. Fii politicos.
-Scuze. Oricum, in afarade cateva tipografii mici-mici, nimeni nu ne mai prea cumpara marfa.
-Cum adica mici-mici?
-Adica suficient de mici cat sa le ajunga un deget de cerneala o luna!
-Sunt pitici?ochii lui Kodoku straluceau. Ar putea sa se alature organizatiei noaste...
- Foarte frumos dar nu.
-Tati, dar organizatia mea? Facem o multime de pancarte de protest cu cerneala ta!
-Pe care o donezi foarte generos, dar fara sa ne fi intrebat vreodata, tocmai cand suntem in prag de faliment.
-Stiu. Fata afisa un zambet care semana a cauza pierduta si raspierduta.
-Idioata, absolut idioata, ofta Tao-Black.
-Ce-ai zis tati?
-Nimic draga, nimic.
-Uneori copila asta ma ingrijoreaza, spuse Qing cand Kodoku iesi din camera.
Uita-te la ea!
-Mda, nu-i in spiritul familiei nu-i asa? marai acrit Tao, cu un sfert al sfertului de gura, privindu-si soacra cum lua o foarfeca si-si ciopartea (fara oglinda) podoaba capilara.
-Cred ca ar trebui sa o ducem la un doctor.
-Daca sari tu cu banul, sunt de acord.
-De ce bani? Avem cerneala.
Tao isi privea indobitocit total familia:
Ming se juca vizibil stanjenit cu barba, soacra-sa care terminase tunsul si arata foarte funky acum, la nevasta cu palaria ei caraghioasa-n dungi, si ciorapi de plasa si cercei din ridichi, pe draga lui fiica care avea o privire pierduta in spatiu, care semana cu o oaie bleaga, dupa parerea mea.
-Trebuie sa ne reprofilam! Tuna tao, iar costumatia lui zornai teribil.
Terbil de amuzant, fireste.
-Pe ce? Cerneala am facut toata viata...
-Dar nu visez sa mor pe strada cu capul pe un baton de cerneala si cu intoxicatie datorita consumului excesiv de cerneala datorat foamei.
-Mate-albastre! chicoti batrana macabru de incantata.
-Exact bunico, asa ca trebuie musai sa facem altceva, mai gras!
-Dar tati, stii ca ai probleme cu colosterolul! Si stii ca sunt vegetariana! miorlai Kodoku lipita de bratul lui Ming.
-E o expresie scumpo, stai linistita.
Kodoku se linisti vizibil.
-Si acum ce facem? intreba ming.
-Asi putea dansa la un club de striptease. Xing-Li sapusese asta cu o voce linistita.
-Esti...Black se mai gandi odata, si concluziona ca "nebuna" era un cuvant prea jalnic comparativ cu mebrii familiei sale...Sigura ca vrei asta? termina cu glas mieros.
-Am vazut la TV...
-Nu avem TV.
-A da....
Amanetasera televizorul de mai bine de o luna, sa evite cheltuielile inutile.
-Ce-ar fi...sa invocam spiritele? intreba Qing Lee, terminand de pictat unghiile cu cerneala neagra.
-In fond sunt batrani si stiu ce zic.
-Mda si tu esti un dinozaur dar...aaa, adica vreau sa zic....Black se simtea sfredelit cu privirea de batrana funky-fresh.
Black spera de fiecare data sa nu apara fantomle. Il enerva cand treceau prin el. Si fantomele stiau asta.
Dadu un bobarnac palariei de pai.
-Baba asta matusalemica o sa ma vare in mormant. Si cand m-am insurat ci Xing parca m-am insurat si cu muma-sa atunci.
La cei doar 37 de ani ai sai, Black avea deja tot parul grizat. In schimb nevasta si soacra erau absolut infloritoare. Si asta-l scotrea din minti.
Black se gandea la niste injuraturi foarte plastice si zemoase cand aparura ca prin farmec toate obiectele invocarii: cenusa, cerneala(evideeent) oua, perne, o fasie lunga de denim si o cutie foarte frumos decorata, cilindrica, de cam doua palme lungime.
Incepura procedura de rigoare: oamenii se zgaiau insistent la ei prin vitrina. Se stransesera mai bine de o duzina de personaje curioase.
Black pozitiona denimul astfel incat sa formeze o pentagrama.Apoi presara cenusa peste pentagrama. Aseza pernele in colturile ei.
Intre timp Kodoku facea o papara din oua si cerneala indigo, care o turna drept in mijlocul stelei.
Bunica desfacu grijuliu cutia apasand diferite locuri, ca un orb descifrand o pagina dintr-un abecedar.De acolo scoase un betigas aromat, care raspandea un miros de cuisoare.
-Ai uitat ceva, spuse molcom domnul Ming.
-Ce? intreba Qing in timp ce impacheta la loc restul de betisoare.
-Nu ai un chibrit? Totusi ti iti fumezi plamanii in draci.
-Ba da.
-Si n-ai putut sa-l dai direct fara comentarii gagiule?
-Parea mai interesant.
-Ma roooog...
Qing insfaca cutia de chibrite din mana lui Ming sai aprinse betisorul care-l infipse mai apoi in mijlocul baltii albastrui, direct in parchet.
Apoi fiecare si-a luat in primire locul de la colturie pentagramei, pe pernele de catifea: tau, care avea in dreapta pe Xing, iar in stanga pe Qing, in dreapta lui Xing-Li statea Kodoku, iar pe locl ramas domnul Ming.
Fumul se inalta, formand o ceata parfumata, care fara alte artificii sau tam-tamuri prindea conturul unui om, de parca ar fi fost prins intr-un balon sau ceva.
Isi trase pe langa trup hainele fumegande, vizibil stanjenit de multimea care se holba la el perplexa prin geamul murdar al magazinului.
-Care este motivil dumneavoastra pentru aceast deranj? Stiti cat costa o escapada din lumea mortilor inapoi in iadul asta? ai zice ca e un fleac dar e io avere! ma intelegeti? O avere! sper sa merite!
-Stramostule? intreba sfioasa Qing.
-Zi, draguta. Fantoma ii facu cu chiul.
Quin se inrosi, vizibil flatata:
-Ce sa facem? Nu mai merge afacerea familiei!
Stramosul si-a mangaiat barba rara si apoi grai cu o voce grava ca o lovitura de gong:
-Pixuri.
Apoi a disparut in neant( He just fu*king dissapeared!).
Sobru, Tao lua matura si matura maglavaitul de pe podea in timp ce Kodoku, Qing si Xing incercau sa faca fata valului de clienti ce invadara magazin in cautarea barfelor si mai nou in cautarea cernelii.
-Ne-am scos parleala azi, dragilor, mormai satisfacuta Qing.
-Da, dar ce-o fi vrur sa zica Strabunuil cu "pixuri"?intreba adancit in ganduri Ming, atat de adancit ca era sa cada peste Qing.Pe vremea lui nu erau pixuri.
-A murit anul trecut, preciza Qing mustacind.
-Atunci cu ce folos l-ati chemat?
-Da' de unde sa stim pe cine trimit? raspunse Black, dandu-si jos armura. Mereu e altcineva.
-Da, data trecuta cine a fost? intreba xing punand la loc niste sticlute negre.
-Parca un razboinic care s-a sinuciz prin secolul XI, mami, spuse Kodoku.
-Si acum ce facem? Dumneata ce spui domnisoara Qing? domnisoara Qing?
Bunicuta funky statea in mijlocul pravaliei, invartindu-si pe deget o suvita blonda.
-M-am prins.
Ochii i se luminara.
-SUNT UN GENIU!!
-Despre ce naiba delireaza maica-ta de data asta?
-Trebuie sa ne reprofilam pe pixuri! Ele sunt prezentul si viitorul!
-IN SFARSIT!!
Asta eu am ziso, spanzurata de tavan. Cine sa bage in seama un paianjen narator e?
Si iata cum "Picatura de Cerneala" a devenit "Urma de Pix".
Si normal, au trait fericiti pana mai apoi:
si soc! Ming a divortat de Kodoku si s-a insurat cu Qing, Kodoku s-a facut preoteasa la un templu, iar Tao si Xing-Li au cointinuat sa se iubeasca(iarTao sa albeasca).
ce v-am zis eu?
Happy end!
Surprinzator?
