Concert Luna Amară - Sesiunea de noapte :)

Sunt vînătă sub bărbie, mi-am muşcat obrazul, mă doare gîtul şi umerii, una din buze mi-e de o culoare uşor mai întunecată, iar pe biou am o bucată de hîrtie cu cinci nume...
Wicked! Music running trough my vains.
Şi da, sunt masochistă la concerte.



A, şi am o pereche nouă de bocanci şi un dicţionar francez enlgez
pac-pac.

Sunt dezamăgită de mine.
De existenţa mea.
De faptul că respir.

E reconfortant să te plîngi, nu?

Sunt o imbecilă, o anti-talent şi o dezamăgită.
O mare dezamăgită.

Şi deprimată.

S.O.A.D. - Sience.

Lumea asta e suficient de normală cît să nu mă simt eu comod prin ea, sau să mă determine să mă camuflez în alt element indispensabil - inutil al ei.
Dar toţi simţim asta.
Eşti foarte special!
La fel ca toată lumea.
Şi îţi place să fi ipocrit, ca toată lumea. Te blochezi la cuvintele care îţi sunt arhicunoscute şi care şi-au rînjit sensul pe coli de hîrtie.
Şi ţi-e ruşine, şi te simţi vinovat.
Seminţe, frunze şi spice.

Lemonade Mouth - Determninate.

Kurt Vonnegut- Barbă Albastră.
W. Shakespeare - Macbeth.
Dumitru Solomon - Socrate
LeCtura no 7.

'' La 11:20 să-mi zici că e 11:20 că la 11 jumate trebuie să fiu acasă. Da?''

Art Tatum - Dardanella.

Prea multe lucruri îngrămădite în jurul meu, prea multe cuvinte ce mă stînjenesc. Cuvinte curate, dezbrăcare de tot.
''Nu eşti prea deşteaptă să te duci la publicitate?''
Nu cred. Nu ştiu. Ştiu doar că am renunţat. Am renunţat să vă caut aprobarea pentru a nu ştiu cîta suta oară.
Irevocabil stupid.

Dar am autografe de la membrii trupei Bosquito. Deci sunt bazată.

Philipe Brun - Boogie Woogie.

Mi-ar plăcea să scriu despre trandafiri, sînge, tristeţe universală, întuneric, linişte, singurătate sau moarte.
Dar n-o voi face. Sunt prea leneşă, chiar şi deprimată, şi arăt şi cam bolnavă azi, aşa că n-are sens să-mi pierd răbdarea aiurea.

Tarot - Messenger Of Gods

Hai s-o lăsam baltă o vreme, ce crezi? E inutil să mă mai autoflagelez în clipa asta. Sunt o creatură stranie, fericită şi mizeră în acelaşi timp, am 17 ani şi asta mă sperie oarecum, sunt puţin foarte decepţionată de viaţă, dar n-are sens să îmi bat capul, sunt falită dar nu-i bai.
Cred că zilnic mulţunesc providenţei că m-am născut în Ardeal. Altminderi n-aş fi avut ''no''-ul şi ''ioi''-ul nelipsite dintr-o conversaţie.
Mă bucur că fac franceză, mă bucur că am degetele verzui, mă bucur că ochii mei sunt de culoarea castanelor coapte, mă bucur că singura sintagmă care-mi place la nebunie în latină e carpe diem, mă bucur că-l văd diseară pe Nicu Mihoc, mă bucur că am hîrtie şi foi şi că-s în viaţă.

Încă.

Tarot - Satan Is Dead [Gravity of Light]

ce urmează, ce urmează ce urmează?

Linişte şi crăpături în cer.