Aş vrea să pot plînge, dar se pare că sunt atît de orgolioasă faţă de mine însemi încît nu pot scînci. Cum? Cum?
doar cîte o lacrimă inexpresivă alunecă pe obraz, unde se usucă rapid. Niciodată n-am fost fană a plînsului, n-am fost atît de Drama Queen cît să mă apuc de bocit din orice. Durerea am înghiţit-o întratît încît exteriorul meu nu mai prea denodă sentimente, ci cinism.
S-a cimentat o expresie de indiferenţă care unori, rar, răbufneşte într-o violenţă lipsită de sens.
Nu de alta da' aşa-s femeile aparent.
Sunt acuzată c-aş fi misogină. Dinpotrivă, suunt misandră, dar puterea mea constă din faptul că sunt conştientă pe deplin de slăbiciunile sexului frumos.
Pe cînd bărbaţii îşi simplifică atît de mult, în mintea lor, componenţa, reducînd-o la o aşa-zisă logică şi bestialitate primitivă. Şi atît.
Femeile pe de altă parte se complică, amestecînd, rearanjînd sertarele minţilor lor într-un mod aproape masochist.
E hilar să priveşti astea. Dar groaznic de obositor. Uneori, în neconcordanţa lor, se găsesc unul pe celălalt. Două entităţi (ştiu că e clişeu, dar acum asta e) separate care, o vreme, par şi poate chiar sunt, fericite împreună.
Şi uneori îi invidiez. Sincer.
Atît doar că există noţiuni de neexplicat care fac ca dragostea eternă să dureze 3 luni.
Nu-mi veniţi cu absurdităţi de genul : relaţia mea durează de 3 luni jumate (sic), pentru că ce e scris adineaori e o simplă metaforă.
Dacă poţi explica de ce iubeşti pe cineva, atunci nu-l iubeşti.
Cred că Oscar Wilde a zis asta.
Nu voi înţelege niciodată cum începe o relaţie.
Dar din observaţiile mele am văzut cum se sfîrşeşte adesea.
Prost.
Eu ştiu pe de altă parte cum va începe poveştea mea de iubire. Fii antenă:
Îmi arunc părul pe spate (nu de pe spate), dau de cîteva ori din gene, zîmbesc seducător, şi o să zic c-o voce sexy: beeeeeeeeee. Sigur va fi un zoofil iubitor de oi şi pentru mine.
beeeeee.
Motley Crue - Looks that kill
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.