vineri, 2 octombrie 2009

Thinking Gay



Acum am invatat sa ascult jazz. Adica mai degraba nu am invatat, ci am recuperat pasiunea pentru el. Serile negre, sunt indulcite de acordurile de pian sau de sunetul saxofonului. Poate suna ciudat pasiunea mea,dar oricum nu-mi pasa.
Acum e linşte.
Atît de linişte încît simt că mă sufoc. Simt cum se contractă faţa mea, cum ochii devin cît nişte gămălii de ac, apoi se dilată distorsionîndu'mi chipul cu totul.
Şi aştept. Aştept un el? Sau aştept o ea?
Parcă văd chipuri surprinse ce privesc ecranul, şi nu'mi pasă. De unde să ştie cineva cu adevărat ce e bine şi ce e rău?
Şi de unde ştiţi la ce mă gîndesc eu?
Aştept un om.
Mă gîndesc dacă aşi fi lezbiană, oare aşi trăi altfel? Oare aşi simţi şi percepe lumea altfel? Pentru simplul motiv că aşi săruta o fată? Ce scandalos sună, chiar mă amuză. Sunt curioasă mai degrabă cum sărută o fată, decît un băiat. Probabil are buzele mai moi.
Degeaba, sunt curioasă. Altfel n'aşi fi eu. Şi dacă stai să te gîndeşti nici nu'i mare scofală. Buzele rămîn tot buze oricui ar fi aparţinînd: girl or boy.(sau pe limba autohtonă muieruşcă 'au bărbăţel)
Pînă şi în codul nostru genetic avem cîteva gene mai pe invers. Acum poate chiar par lezbiană, dar am o vagă bănuială că nu's. Nu că ar face vreo diferenţă: sunt, am fost şi voi fii veşnic burlacă. Şi te conjur, nu încerca măcar să'mi vîri pe gît ceva legat de optimism, tinereţea mea sau altele ca parol! te pocnesc!
Deşi nu am glandele potrivite care să secrete asta, încerc să fiu realistă. Iar ceea ce văd eu nu'i roz. Cel puţin nu în zona cu inimioare. Bleah. Mi'e putin rău.
Cred că mă intind puţin acum.
...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu