Salutări tuturor fanilor mei (in)existenţi. Sunt într-o stare excelentă la miezul nopţii. Am tema pentru viitoarea piesă pe care o voi scrie pentru Andreea. MI-am regăsit vocea, energia, inspiraţia, viaţa. Scopul tot lipseşte dar măcar m-am prins cam ce mi-ar plăcea să fac. Adverisisng, sau pe limba mioritică publicitate. Comercial şi imaginativ. Sublim.
Păşesc înspre vise scurte ce mă lasă să devin o bucată de carne foarte elastică. O bucată de cauciuc poate. Îmi închipui o tanti goală cu sînii mari şi rotunzi(aşa cum nu-i voi avea eu veci) cu o burtică atît de plată că ai putea să o foloseşti ca pe o unitate de măsură. Nu i se vede capul, da-mi închipui că are un cap brunet şi oacheş cu ochii verzi sau albaştrii. O văd din profil. Degeaba. E frumoasă. Mă ţine în mîini, iar eu curg. Mă topesc ca vata de zahăr în gura vieţii.
Prinsă veşnic la mijloc mi-am dat seama că numele au impacte puternice asupra oamenilot. Le pune amprenta pe viaţă. Dar personal nu-mi da seama ce-i cu numele meu. Are diacritice, ceea ce-mi creează un orgasm pentru că am impresia că diacriticele reprezintă identitate şi tărie.
Plăcerile perverse oferite de oameni pe care n-am avut bafta să-i văd vreodată îmi dau putere.
Am regăsit romanul meu fantasy demult pierdut cu multe aventuri scris la persoana I. L-am continuat. Îl scriu de mînă, într-un caiet studenţesc.
Piraţii de apă sălcie aveau un cadavru la bord.
Nenorociţii au rămas fără rom.
Mi-e poftă de o lumină difuză, un pahar cu vin alb dulce, un halat negru ce mă face slabă ca o scîndură şi o carte bună.
Şi o poză cu momentul aista memorabil.
Ţac!