joi, 5 mai 2011

C'est une pitie. Cu accent grav pe ultimul e.
Sau se numeşte accent ascuţit?
Je ne sais pas et puis je suis pas interesee.
Mi-e frig, şi somn, şi mîine am test şi-am un bec ars pe birou, lîngă un bul unde-a fost arpacaş.
Mă doare capul. Am 13 pagini la Decameron.
Pe birou am steaua de la Gabi şi la radio se dă Dude looks like a lady - Aerosmith, one of my personal favorites.
E o senzaţie nici bună nici rea să-ţi sufoci inima cînd îţi urcă-n gît şi te copleşelşte sentimentul de prostie. Da, în universul meu straniu şi special există şi aşa ceva.
Sunt steaua propriului meu cer, şi, cum citisem undeva, ''amîndoi privim aceleaşi stele''.
Nirvana- Lithium.
Ar fi stupid să explic ceea ce simt, pentru că.. a, , uite un motiv bun: e stupid.
Şi fraza cu cerul e adaosul de zahăr la sucurile naturale, care, le transformă în zemuri groase.
Ironic, nu-i aşa, că tatăl meu lucrează la o fabrică de zahăr nu-i aşa?

Îi invidiez pe ci care au prieteni cu care se completează reciproc, şi sunt tot timpul împreună, şi se distrează, şi se sustin reciproc, deşi, totodată îmi par nerealişti.
Poate toţi invidiem asta şi refuzăm să ne conştientizăm propria jumătate, care deja se armonizează cu noi.
Dar ce faci cînd nu există o jumătate, ci o oglindă spartă?
Pink Floyd - Comfortably Numb (asta au dat-o pentru Scarlett).
Hai să ne fragmentăm pe noi înşine pînă ajungem praf şi, aruncaţi în stelele încinse, şă ne prefacem în a patra stare de agregare, şi să fim uimiţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu