sâmbătă, 25 februarie 2012

Coffee

Everlast - Black Coffee
Omul ăsta are o voce absolut orgasmică.

Mă simt pe val, mă simt moale şi pierdută printre cîntece. Ca un junkie care tocmai a dat după multă vreme de a good shot.
Nimic nu depinde decît de şansă.
Coincidenţă.

Nu există explicaţii, sau cel puţin nu unele satisfăcătoare.

Umanitatea e compusă din elemente incomplete iar oamenii rămîn mereu doar cu cozile de şopîrlă în mîini.

Multitudinea elementelor, acţiunilor şi activităţilor definitorii pentru o creatură umană e mult prea seacă. Timpul e prea scurt pentru a putea deveni complet. Şi ai o nevoie de o persoană care să-ţi întrunească o valoare aproximativă a similtidudinilor pentru a putea crea o iluzie semi-permanentă de completare.

Ce texte am în mine la ora asta, este?

Viaţa e un fir de damil de la lung la scurt, la pseudoalegere, pe care înşiri mărgele-evenimente colorate şi repetitive sau combinate.

Da, azi sunt o filizoafă foarte în formă.

A round form that is.

The Rain - Everlast.

Cred că toată lumea s-a gîndit la foarfeca la-ndemînă cu care să taie firul.

Dar mi-e prea lene să mă-ntind după ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu