duminică, 5 februarie 2012

Doar încă o seară.

Cui nu-i plac protestatarii?
Voiam să scriu protestanţii dar m-am oprit la timp.
De vreo 2-3 săptămîni trebuie să-i ascult ori de cîte ori aştept(ăm) după gemeni la ceasul cu flori.
Aparent, dacă hotărîrea finală e: ne vedem la 7:30 pentru 3-4 din noi asta înseamnă intervalul deschis 7:30 - 8, nu ora 7:30.
Oricum, finalul serii a fost unul cel puţin memorabil, scenafinală fiind formată din mine, Carla, o cabină telefonică, un telefon cu Slipknot şi trecătorii, a căror privire se schimba din amuzament în paranoia cînd începeam să rînjesc în timp ce-i urmăream cu privirea din spatele sticlei.
Şi să scot sunete ciudate.
Ups?
Neeeah.
Before I forget thaaat! din adîncul celor 4 plămîni reverbraţi între 4 pereţi şi vreo 2 m3 de aer.
Hai că-i fain.

A, şi nimic nu se compară cu expresia chelneiţei din Tutun cînd îi comanzi apă de un leu şi începi să discuţi despre cum se savurează întotdeauna prima gură de băutură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu