duminică, 26 octombrie 2014

momentus captivus



Unghiile cojite.
Nice, nice.
Mirosul de usturoi se împrăştie. Cartofii se înnegresc. Gazul arde, se aude Chopin şi un miros de ceai de fructe se amestecă cu atmosfera. O cutie goală se izbeşte de cojile de usturoi din pungă.
Nimic nu e romantic.
Nici măcar mucurile de ţigară strivite.
Nimic nu e poetic.
Aşteptăm să vedem ciorile zburînd pe cer cînd răsare soarele.
E frig dincolo de pătura care-mi acoperă umerii.
Nimic nu e sincer. Totul e un construct artificial ce imită naturalul.
Mimăm indiferenţă şi ţigara se arde în scrumieră.
Buzele se lipesc de conserva de bere.
Toţi dorm sau se prefac. Noi glumim, exagerăm, ne jucăm cu cuvintele şi înşirăm poveşti fără morală, doar de dragul de a împărtăşi intimităţi.
‚’Timpul, timpul – curva asta ordinară care ne joacă feste’’.
Ora a fost dată înapoi.
Cartofi prajiţi cu usturoi şi eros. Va muri un geniu. Totul e în exces. Totul e decadent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu