Unghiile cojite.
Nice, nice.
Mirosul de usturoi
se împrăştie. Cartofii se înnegresc. Gazul arde, se aude Chopin şi un miros de
ceai de fructe se amestecă cu atmosfera. O cutie goală se izbeşte de cojile de
usturoi din pungă.
Nimic nu e
romantic.
Nici măcar
mucurile de ţigară strivite.
Nimic nu e
poetic.
Aşteptăm să vedem
ciorile zburînd pe cer cînd răsare soarele.
E frig dincolo de
pătura care-mi acoperă umerii.
Nimic nu e
sincer. Totul e un construct artificial ce imită naturalul.
Mimăm indiferenţă
şi ţigara se arde în scrumieră.
Buzele se lipesc
de conserva de bere.
Toţi dorm sau se
prefac. Noi glumim, exagerăm, ne jucăm cu cuvintele şi înşirăm poveşti fără
morală, doar de dragul de a împărtăşi intimităţi.
‚’Timpul, timpul
– curva asta ordinară care ne joacă feste’’.
Ora a fost dată
înapoi.
Cartofi prajiţi
cu usturoi şi eros. Va muri un geniu. Totul e în exces. Totul e decadent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.