Prosperitatea are miros de eucalipt și medicamente

 O expresie care nu are prea mult sens decât retrospectiv, de regulă cu conotații negative, e 'nu aduce anul cât aduce ceasul'.

În curând e un an de la Forward! De la Anaal Nathrakh, care din păcate nu are versurile în concordanță cu ceea ce ele reprezintă pentru mine și, de fapt, aspectele temporale nu au foarte multă însemnătate decât când le categorisim sub forma amintirilor pe Facebook. Așezate frumos, în suprapuneri anuale de grafice mentale cu variile puncte ale sinusoidei existențiale.

E surprinzător pentru mine completa lipsă de nostalgie de care dispun. Ar fi lucruri de zis despre impactul emoțional pozitiv necesar pentru ca ea să se înfiripe. E ceva de zis și despre blocajele stresului posttraumatic care mi-au disipat amintirile și mai mult decât poate e firesc. Există o distilare a anxietății ce persistă. Reacții și puncte de congelare reflexe. Discomfort aparant fără sursă în conversații vizând abstractul intangibil. 

Am sunat pentru prima oară în viață la 112, pentru că am prins un loop al violenței și disfuncționalității pe care îl cunoșteam ca fiind întruparea bruscă în realitate a mult prea multe articole citite, științifice sau mărturii, de experți și victime. În tetrisul existențial, loop-ul familiei balcanice nu a fost, cred, realmente perturbat. Perturbarea e temporară, testând un soi de elasticitate a constantului, dintr-o suită de motive. Economice. Educaționale. Sociale. Obișnuința. "Nu se face". Nu se face să pleci dintr-o dinamică ce te omoară și în care poate și tu omori. Discret, picături de venin ce erodează arterele sensului original al vieții în comun.

Remarcabil nu e că am sunat. Efectele în realitate sunt greu de cuantificat și le intuiesc ca fiind nesemnificative în curgerea universului. Modelul a continuat exact cum am intuit, în pofida jandarmilor și polițiștilor. 

Remarcabil e că am putut să ascult o voce care a dezamorsat freeze-ul, în care am realmente, chiar și spre surprinderea mea, încredere. 

Există o doză de fascinație în a înțelege că ești în preajma unei ființe cu extraordinar de multă putere și să constați că nu îți e frică, chiar dacă puterea respectivă e de o fluiditate ce nu-ți permite să o vezi că pe ceva concret și fix. Știi doar că e acolo și că potențialul de distrugere e imens. Și e în regulă. Nici măcar nu e relevant gradul de disponibilitate temporar. E doar acolo. E controlat, dar e controlat doar parțial de legi pe care le înțelegi. E frumusețea unui kaleidoscop cu potențial energetic de explozie nucleară. Și te simți în siguranță. 

Și ce e poate și mai fascinant a fost efectul de calm al lui "așa trebuie să fie". Nu știu exact ce reprezintă subiectul subînțeles dpdv gramatical, dar așa trebuia să fie. 

Lucrurile ajung la concluziile firești ale unor decizii luate atât de demult, în contexte mai mult sau mai puțin uitate. Decizii ale căror repercusiuni reale vor fi văzute de ochi ce nu le vor înțelege niciodată complet. 

Progresul nu arată totdeauna a progres. O platitudine de frază care are darul să scoată din minți majoritatea oamenilor. Și cu toate astea e una din realitățile cele mai greu de acceptat. Luni de zile de dres componente biologice ce se manifestă în aparență aleatoriu nu e neapărat glorios sau eroic, dar necesar. E fiecare pas al mașinii de cusut care va ține piesa finală pe un covor roșu. Ceea ce cârpești e un material ce nu rivalizează niciun altul pe care l-ai mai atins. De fapt, nici nu știi cum și de ce a ajuns la tine și speri să ai dexteritatea să îl faci să apară în toată splendoarea pe care o recunoști. 

Dacă te uiți pe jos, poți vedea toate resturile tuturor proiectelor trecute. Sau proiecte întregi abandonate. Sau care au cedat. Sau care n-ar fi trebuit vreodată să ajungă în atelierul tău. Sau care ar fi trebuit aruncate cât de repede posibil, înainte să îți zdrelești degetele și să îți dai migrene încercând să faci ceva din ele.

Dar toate sunt cum trebuie să fie, iar progresul nu e mereu spectaculos și vizibil.

Spui asta în timp ce degetele-ți alunecă pe țesătura cu irizații aurii, violet și verzi.