Sambata

Inspir adanc si ma uit chioras la fereastra ce nu se deschide a apexului.

Inca mai rumeg bucatica de piept de pui fiarta. Am bufeuri, cred. Dupa ce ca am dat la rate in timp ce ma chinuiam sa dorm am inceput sa am cele mai stranii vise popsibile. Nu in fiecare seara te auci sa-l visezi pe Jako dansand langa tine cu toti dansatorii. Parca ma chinuia, imi chinuia subconstientul si constientul, Iar atunci cand a incetat m-am dus la baie unde am dat afara si ultimul strop de apa din stomac, blestemand ziua aia nenorocita.

Recapitulez in cap saptamana. Luni mi-am pierdut cheia, sambata mi-am regasit-o ioar intre cele doua mi-am facut una noua. Marti m-am internat la sectia Cardiologie, am purtat un aparat Holler foarte putin placut care era ca un fel de EKG 24/24, am facut testul la efort, Joi m-am externat, avand asigurarea ca pot face sport cu tot cu extrasistola mea. Mirific, macar o veste buna in toata experienta asta. Absolut.

Am finalizat pictura care am intitulat-o "EXplozie", pentru ca debordeaza de culori tari, vii, pline de seva. In centru e un personaj ce seamana cu subsemnata. Am distorsionat putin imaginea, mai degraba pentru ca nu ma pricep asa bine la autoportret si autocrochiu, decat din dorinta de a nu se observa. In jurul "meu" e un haos de linii si semistructuri in care predomina rosurile si violeturile. In partea inferioara a picturii am realizat o pardoseala din griuri colorate. Am trasat contururi tari pe personaj. In toata compozitia, verdele e cel mai putin utilizat, desi am aplicat pe suprafete destul de intinse uneori. Hala sa-mi fie, am inceput sa sintetizez o pictura de-a mea. Am muncit cam 10 ore la ea si am intervenit foarte putin dupa aplicarea culorilor. Sunt mandra atat de finalitatea picturii cat si de mine. Nu stiu de ce si nici nu intentionez sa aflu.

Injur apexul care refuza sa coopereze si incerc sa construiesc in minte urmatoarea lucrare. Agit putintel clopotelul ce sta pe biroue argintiu si e mare cat un degetar.

Cling! Cling! Ce dragut suna.