Scrisoare suprasaturata de sentimente

Curge...precum ceasurile mustaciosului egocentric Dali (intre noi fie vorba sunt o mare fana, dar tot mi se pare cretin ca porti cu tine un clopotel pentru a atrage atentia oamenilor pe strada).

Zambesc tamp si ma gandesc la oameni.

Acum prin vene curge furia ca o lava vascoasa. Furia are miros de sange si noroi. Miroase a.... catastrofa.... sau poate a....fatalitate....sau chiar a oameni.

Ura. Ura ca pucioasa de neagra, purulenta ca bubele ciumei.

Cum pot uri ceva asa rau fara vreo cunoastere profunda? Am simtit. Am urat din primul moment ce am dat ochii cu el. Nici macar nu e ura degajata de amor. NU, e o ura mult mai intensa, ura pana la durere, pana la orbire.

Pana la capat.

Proasta ca o tarfa. Sau idioata? nu stiu care din termeni merge mai bine. Si nu o zic cu rautate. Cum a putut sa ne vare in rahatul asta pe toti? Familia ei.

Iar el, shitul ala nenorocit care ma face sa simt o ura din ce in ce mai intensificata...el el... el e de vina pentru toate astea!!! El e jigodia care ne dezbina familia, care ne sta-n coaste ca un ghimpe sub piele, jigodia care a pangarit-o pe fiica surorii mamei mele mea si vrea sa schimbe randuiala de generatii, javra paduchioasa nenorocita ce n-are bun simt si respect pentru Biserica sau familiile altora, un rahat in ploaie.

Nu e fericita, pot vedea asta in ochii ei. Nu am vazut fericirein ochii ei de atat de mult timp incat poate chiar si ea ar fi socata.

Am renuntat sa incerc sa raspund la intrebarea "de ce", ea insesi nu mai are sens de atat timp pentru mine, de ce ar fi altfel pentru altii?

Atunci cand zambeste, emana falsitate prin toti porii, parca e o actrita ce joaca prost intr-o telenovela mai proasta decat talentul ei.

Inhaitandu-se cxu o javra cu bani acum s-a incurcat si cu un plod. Sangele galgaie in vene.

Sunt furioasa fara vreun motiv anume. Dar simt ca asa e bine. Imi doresc sa moara momaia aia de om, care nu si-a castigat niciodata proprii bani, ci doar a papat de la taticu, pe care-l slaveste ca pe bunul Dumnezeu, in care crede, dar subestimeaza Biserica. Daca e un instrument de control al populatiei, asa cum zici tu, de ce oricum supravietuieste si azi? Pot raspunde eu la intrebarea asta cretinule, idiot cu un milion de carti citite la activ, pentru ca oamenii daca nu au in ce sa se bazeze ajung in Haos, ajung nefericiti. Tu de ce crezi ca sufera oamenii de depresii, se sinucid, isi taie venele? Pentru ca, exact ca si tine, javra, au renuntat sa creada in Biserica. Poate e o institutie manipulatoare, dar ca sa te citez, mi-e perpullis atata timp cat ofera oamenilor un scop si speranta in ceva mai mult. Cu fiecare informatie ne distorsionam din ce in ce mai tare, nu vezi? Fireste ca nu vezi, si chiar daca vezi contrazici. Nu-mi pasa de inteligenta ta, pentru mine esti un idiot manipulator. Un nefericit, un nimic, un zero taiat in patru.

Si tu? TU PROASTO? Chiar daca nu ai sentimente vis a vis de el ai continuat nu-i asa? Noi doua niciodata n-am purtat o adevarata discutie, stiai? Sau poate Bucurestiul ti-a innegurat si sufocat mintea intr-atat cat sa nu vezi nici asta. N-am vorbit niciodata, nu cred ca ai avut vreodata incredere in mine, ai observat? Mereu eu eram mica si prostuta, si chiar daca erau un model pentru mine, te-ai lasat tarata de iluzii in mazga de culoarea desfranarii si ai ajuns ca o curva! Sa nu te superi pe mine, nu o zic cu rautate, departe de mine gandul asta. Tu n-ai stiut niciodata ca as fi putut sa ma bat cu o lume intreaga daca mi-ai fi cerut asta. N-ai vazut ca am incercat sa-ti intru in gratii, sa te impresionez cumva. Te-ai fu*ut cu ultima scursura, n-ai gandit nicidata urmatoarea ta miscare isteato. Acum la 23 de ani in loc sa incepi sa-ti modelezi viata, ca vorba aia am avansat de acu un veac de cand tusa Marioara facea zece plozi pana la 25 de ani pentru ca n-ave unde sa-si faca o nenorocita de cariera sau vreo metoda de contraceptie. Dar tu? Tu stralucito? Te-ai lasat furata de peisaj si ai uitat ca exista si ratiune pana si-n dragoste? Sau sa-ti reamintesc ca nici macar nu iubesti?

Poart o discutie cu niste oameni care m-ar fi intrerupt la fiecare silaba nu-i asa? Pentyru ca sunt adolescenta in pana mea, asta inseamna ca nu mai gandesc? ca am hormoni la creier? Pentru informatioa ta generala tin sa mentionaez ca pana si eu as fi fost mai chibzuita.

Vrei un copil? Acum ai unul, fie ca vrei fie ca nu, si daca asta inseamna sa ajungi o ratata pana la 30 de ani pentru ca n-ai fost in stare sa-ti tii chilotii pe tine va deveni o problema. Surprinzator? Poate. Nimeni n-are curajul sa-ti zica ca esti o zapacita care a facut ce-a taiat-o capul intreaga ei existenta si ca emanciparea ta s-ar putrea sa te coste mult mai tarziu. Asta e doar un rahat. A, si apropo, independenta ta oricum va fi ingradita de copil, daca supravietuieste, pentru ca, nu-i asa n-ai putuit sa vezi daca esti capabila sa ai o sarcina nu-i asa? Nici macar nu stii daca o sa duci sarcina la capat nu-i asa? Probabil acum te chinuie zeci de mii de ganduri nu-i asa? E doar una din dobanzi, vor urma altele mult mai nasoale, pot sa vad si eu, dar ah! prostuta de mine, scuze, am zis eu ceva?

Vrei sa continuu? Tortura asta m-ar chinuii mai mult pe mine decat pe tine. Ai facut aceeasi greseala ca si mama ta. Sau poate n-ai observat nici asta? Din ce vei trai? Ai vreun venit? in afara de cel al parintilor? Si cat timp crezi ca "mult" iubitul tau Gerald va putea sa-i mulga pe ai lui de malai fara ca acestia sa faca urat? Chiar si pentru un milionar devin agasant un fiu ce tot cere bani si la 30 de ani. Deci? Ce vei face? A, inteleg, prea multe intrebari, si fiecare intrebare e ca o piatra-n plus pe umerii tai. De ce nu te-ai gandit inainte? Focul pasiunii ti-a mistuit si creierii in timp ce iti dadea tarcoale? Serios? Sa mori tu!?

Ghici ce?

Il urasc. Uneori am impresia ca te urasc si pe tine. Nici macr n-ai intrebat. Niciodata nu cred ca m-ai vazut cu adevarat. Si nu numai pe mine. Eu voi fi mereu mai mica si mai proasta, dar pe ai tai i-ai intrebat ceva despre ce cred inainte de (ne) fericita (ia-o cum vrei iubito) intamplare? Ma indoiesc teribil.

Si apropo, chiar daca vrei un copil, mai intai ii asiguri o nenorocita de stare, ca sa ai din ce trai.

Suna a telenovela proasta.

Si stii care e partea cea mai nasoala nu?

E cat se poate de reala si palpabila.

Mult noroc. Voi fi aici daca ai nevoie de mine.

Whit love, me.