sâmbătă, 17 septembrie 2011

Arareori te poţi simţi în prezent recunoscător pentru clipe, nu crezi?
Ştiu, ştiu, redescopăr coada prunei, dar n-are relevanţă, nu despre asta e vorba acum.
E vorba de seara trecută.
Serile de vineri sunt cele mai extraordinare, mai ales dacă a trecut mult timp de cînd n-ai mai văzut pe cineva.
Uite, hai să-ţi fac un desen din vorbe: şase adolescenţi derutaţi şi confuzi, împreună, într-un parc, dîndu-se pe rînd pe o chestie albastră care se învîrte nebuneşte, în timp ce ţipă, cu hohote generale de rîs întreierate de conversaţii aleatorii. Părul şi zîmbetul luminat al Carlei o făcea să pară în imaginaţia noastră un personaj anime şi Sălă, care semăna, alternativ cu o maimuţă sau cu un broscoi, Vlad D. care scimba accentele ca pe şosete, rîsul meu isteric şi ciudat, toţi rîzîn de rîsul meu, Vlad P. care la fiecare 3 secunde se întorcea mental la preascumpele sale cărţi de joc în varoare de 100 de dolari in the nerd world. Apoi oprirea bruscă, ţipete, cîteva înjurături suculente şi două zboruri ilegale ale Mădălinei cu destinaţia Pămînt, cu cuvîntul Constanţa prelungit la ultima vocală.
Apoi propulsări intergalactice pe scrîncioabe ce se clătinau dubios, cu chipuri luminate de plăcere şi schimonosite de impactele prea bruşte cu bucata de lemn de sub şezut.
Apoi o tură prin epicul Dîmb, unde am lăsat-o la vatră pe drăguţa noastră Herro Carla, după care Mădă şi Vlad D. s-au hotărît să mă facă şă mă panichez, la pornind un război al căscatului cu mine. Eu am fost victima ce căsca ori de cîte ori auzeam cuvîntul. Nişte barbari, ce mai!
Apoi subsemnata a avut idee de a lua o pîine şi o sticlă de ketchup şi de a face un picnic dubios într-un loc nu foarte luminat.
Vlad P. Sălă şi Mădă aveau o expresie cel puţin reticentă cînd eu şi cu Vlad D. mîncam liniştiţi. Cred că celălalt vlad a rămas traumatizat.
Apoi, coborînd dealul am suferit din nou atacurilor căscatului, apoi am v]nat desertul. Vlad D. a atacat nemilos un măr cu sticla de apă pînă cînd cea din urmă a cedat, după o muncă eroică, iar noi am părăsit terenul bătăliei victorişi şi obosiţi cu cîte un măr de căciulă.
Încă am sticla de ketchup şi 3 felii de pîine în geantă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu