duminică, 3 februarie 2013

Şi, ce mai faci, pisi?

Ultimele nopţi au fost atît de bizare. Nu mă refer la ieşiri, deşi am fost pentru prima oară în Le&Le Games, fapt ce mi-a confirmat că filmele tîmpite americane au dreptate, cu geeks care se joacă cu cărţi ''magice'' şi care se afundă cu o frenezie ieşită din comun într-un univers ciudat cu reguli multe şi-ntortochiate.
Nu, nu mă refer la asta. Mă refer la visele mele din ce în ce mai stranii şi absurde. Undeva la limita dintre S.F. şi elemente reale, încep să mă bîntuie imagini ciudate, dureri halucinante şi ireale. De exemplu, acum duă vise, mi-am rupt jumătate din pleapă din greşeală. O imagine grotească a mea, plină de sîngele care-mi acoperea faţa.
Nu le ţin minte exact. Ştiu doar că mă terifiază şi mă fascinează şi, spre deosebire de alte dăţi, nu mai pot să-mi dau seama cît e vis şi cît realitate.
Sunt într-o stare extrem de cinică, rea, crudă, lipsită de consideraţie, care-mi face praf stima de sine şi mă face să mă autopercep ca pe un monstru de hîrtie, o gură cu dinţi ascuţiţi şi limbă şficuitoare care linge rănile, adîncindu-le.
Mă simt atît de inferioară şi paralizată la gîndul că aşa voi rămîne mereu indiferent cît de mult mă lupt cu mine şi cu restul.
O să mă pierd în istoria universală, ca o statistică ce sunt, pe care google o găseşte între 25-35 de ani, cu cunoştinţe de romînă, germană şi engleză, căruia îi place divertismentul, artele şi sportul, sociologia şi economia,indiferent de ce-aş fi eu în realitate.
Voi fi un nume, trecut într-un registru mare şi lat, cu alte sute de mii de nume înainte şi după mine.
Voi fi fertiluzant pentru hrana unei oi după ce mormîntul meu se va fi făcut pulbere.
Viu, mort, vesel sau trist, n-ai să contezi.
Şi cu toate acestea, poate, zic, poate, vei reuşi să faci o diferenţă şi să azvîrli întreaga lume într-o reacţie de tip domino.
Poate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu