duminică, 24 februarie 2013

plozi. plozi nerecunoscători.

nu, nu mă refer la cineva în mod deosebit. n-am cum, pentru că dacă aş face o listă probabil s-ar simţi mulţi lezaţi că i-am lăsat pe dinafară. nu asta e oricum problema.
mă enervează mania adulării copilului care a lovit lumea. o tîmpenie de proporţii.
nu mai rîzgîiaţi plozii.
ştiu, nu e treaba mea să te-nvăţ cum să-ţi creşti progenitura-ţi nestemată, dar subit devine atunci cînd mica ciumă aterizează printr-un context oarecare în existenţa mea şi mi-o perturbă.
nu vreau să mai aud texte cu: ce mi-ai adus? pentru că niciodată bestia aia mică nu mi-a luat mie nimic şi nici nu-mi va lua. promovăm un egoism izvorît din propriile noastre complexe.
nu vreau să mi se reproşze că sunt lipsită de suflet şi dură atunci cînd atrag atenţia unui copil care-mi f*te nervii de toţi pereţii cu mîţîiala şi fiţele lui.
din perspectiva mea, toată lumea ar trebui dresată, nu educată ci dresată să înţeleagă că totul are un nenorocit de preţ şi că nu ţi se acordă niciun premiu pentru simplul fapt că exişti în afara bulei tale de cristal. şi cînd aia crapă molozul împroaşcă pe toată lumea.
nu mai daţi toate rahaturile care le cer plozii voştrii.
nu mai daţi petreceri în restaurante scumpe cu n-şpe mii de invitaţi doar pentru că mica creatură ce-aţi hrănit-o la sîn are acum dreptul să-ţi facă buletin sau să bea şi să fumeze legal. nu are niciun drept şi nu ai nici tu, ca părinte, niciun motiv să arunci banii de pomană pe curul lui care te va băga la azil cu prima ocazie. eu propun să-i învăţaţi că: 1. trebuie să-şi cîştige dreptul de a avea chestiile inutile care şi le doreşte, în funcţie de vîrstă, respectiv să se chinuie pentru ele. 2. să nu capete întotdeauna tîmpeniile care şi le doreşte, pentru că asta nu naşte decît depresii în urma dezamăgirilor din viaţa reală. atît timp cît cea mai mare realizare a progeniturii tale a fost să-ţi mănînce sufletul, banii şi ce-a mai rămas din tine fără să ofere nimic la schimb, eu zic că nu-i ok.
sunt profund împotriva conceptului de majorat din acelaşi motiv. dacă cineva îşi doreşte un party să pună osu'. din nou, în funcţie de aptitudini şi realizări.
Nu cred că e o mare realizare că acum 18 ani mă-ta a trecut prin ore şi ore de travaliu ca să te nască, iar apoi ani şi ani, şi poate întreaga ei viaţă să facă pe sclava doar ca tu să te plîngi că nu te lasă pînă după 12 afară, să-i sublimezi un sfert de salariu lunar şi să faci petreceri aiurea că exişti. prietene, eu ştiu că lumea asta nu-i dreaptă, dar fi sincer cu tine. nu te-ai simţit niciodată prost că bei bere din banii lu tîmpitu' de tac-tu care lucrează 8 ore pe zi ca să ai tu net, pat, laptop şi restul facilităţilor? ca să nu zic de mîncare şi adăpost.
gîndeşte-te că te-ar fi abandonat la ghenă, măi, prinţesa ardealului, şi n-ai mai fi avut maj cu vodkă şi jager. nu te-ai gîndit la asta aşa-i?
am ţinut şi eu majorat, din simţ civic, că am fost şi eu la colegii mei, dar asta n-a implicat dj, fotograf profi, 5 feluri de mîncare şi 14 de băuturi. n-am tras de nimeni că eu vreau party, m-au bătut ai mei la cap să fac şi ce-am făcut.
eu mergeam în tabără dacă plăteam cel puţin jumate din cheltuieli. n-am căpătat nimic pe ochi frumoşi, şi chiar dacă reuşeam ceva mai bombastic, ca de exemplu un concurs cu un loc dintr-o cifră nu însemna că o să capăt ceva mai mult decît un bravo zis cu juma' de gură şi apoi o plîngere cu privire la hiroşima din cameră. la mine nu există mîndrie pentru ceva, la mine e naturaleţe şi necesitate. eu trebuie.
eu trebuie să învăţ. facultatea nu mi-o plăteşte decît fantoma de la operă, într-un caz fericit.
eu trebuie să iau note bune pentru că altfel sunt acelaş jeg al societăţii, aceeaşi pîrlitură falită şi cu un viitor de zero-mpuşcat.
şi e adevărat într-o oarecare măsură.
înfofolirea bestiei îţi periclitează pensia, nu uita.
dar în fond asta e strict părerea mea, şi treaba fiecăruia cu miniaturile lui.
dar mă rodea-n palme să nu zic nimic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu