marți, 23 iunie 2009

Cosmar (partea 2)

"Stai linistita", zise ea, "Nu e nimic altceva decat praf si cativa gandaci inofensivi, nimic ingrijorator."
Oare?
O lua pe fata speriata de dupa umeri si apoi o imbratisa. Devenise si mai speriata decat inainte.
"Sa mergem, mai avem multe de facut". Voia sa plece cat mai departe de locul acela.
S-au urcat la etajul intai si si-au reluat munca. Parca totul n-avea sens iar sentimentul continua sa ii preseze sufletul. Acel sentiment.....
Simtea o senzatie de greata .
S-au scurs minutele, dar senzatia nu disparea.
Au terminat tarziu, aproape de inima noptii. Miezul ei defapt.
Luna stralucea alaturi de o alta luna, Mercur.
Acest lucru se intampla o data la 1256 de ani.
Un fapt incredibil.
Prea rar.
Prea periculos.
"Vino repede!" striga catre ea, Agi. "Se intampla ceva!!"
Alergara repede catre usa veche.
Ceva nu era in regula cu usa.
Era...era prea noua.
Mirosea.....a vopsea proaspata...
Agi incepu sa tremure violent.
"Voi intra", zise, "iti voi arata ca nu e nimic".
Pasi in tenebrele camerei.
Brusc incaprea parea mult mai lunga. Si mai larga.
Si intunecata.
Aerul mirosea a copil.
Pasi tremurand de frica si frig prin incaperea luminata doar de stele.
Era inutil sa mai scotoceasca dupa intrerupator, oricum, si daca ar fi exista, becul probabil era nefunctional.
Merse spre patutul ce parea nou. Mirosul dulceag fi inlocuit cu miosul de pene arse.
"Halucinez!!", urla ea in sinea ei in timp ce privea perplexa, iar vorbele ramasera infipte in gatlejul uscat de spaima.
"Imposibil..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu