Cosmar

Privi speriata scoala unde fusese eleva patru ani si o priveste apoi pe colega ei denumita pe buna dreptate "Agi". Era prea speriata, si nu intelegea de ce. Mai agitata si mai speriat decat de obicei... Atunci afla ca eea era sigura ca una din camerele marii sale case, (care s-a dovedit a fi chiar scoala) era ocupata de una, sau mai multe ramasite ectoplasmice de oameni. Ectoplasmice e gresit spus.

Imateriale.

Privi neincrezatoare usa alba si cojita si-si dadu seama ca acea incapere nu mai fusese deschisa de poate zeci de ani. Desi curajoasa de felul ei simti un fior pe sira spinarii. Nu credea in fantome dar Agi, fie ea cat de copilaroasa avea totusi un motiv sa fie asa cutremurata. Ceva nu era in regula.

Urma petrecerea... nu mai stia ce petrecere, dar avea oricum nevoie de reamenanjari vechea "casa".

S-a urcat la etajul doi cu inca cativa colegi maturizati inainte de vreme, atat la aspect..si atat?

Se urcau pe masa sa verifice incheieturile geamurilor. Ciudat, n-avea sens ce faceau. Au inceput sa se auda zgomote de sub ei.

Precum scancete de copil.....

Agi incepu sa tremure violent...

Am inceput sa cobor fiecare treapta a vechii "case", pana la camera incuiata si am apasat incet clanta. Usa s-a deschis scartaind, si rugina muscase adanc din balamale.

Usa se tinea intr-o rana.

Cerul devenise plumburiu. Usa dadea in curte. Putina lumina dadea la iveala in camera intunecoasa urmele unei camere de copil, camera ce fusese la moda acum 30 de ani...

Privea patutul de copil, care parea ca adaposteste in sine o papusa reprezentand un copil mic...

Un fior ii strabatu ca un soc trupul. "Nu cred in fantome! Nu cred in fantome! NU CRED IN FANTOME!".

Totusi ceva era in neregula. Privi restul incaperii, si observa dezgustata in colt un musuroi de gandaci negrii, care priviti in ansamblu semanau cu..."Nu! incep sa fiu paranoica.."

Inpinse cu greutate usa care statea sa cada.