O mica problema.
Papusa era vie.
Era o mogaldeata roza de carne miscatoare.
Incepuse sa scanceasca.
Fata privi uimita si restul incaperii. Intr-un colt zari o umbra prelunga. O asocie cu dadaca.
Dadacele de muda veche, acele caroora copii le spun tusa, matusica, desi n-aveau nicio legatura de sange.
"Dadaca" se ridica brusc si se misca cu atata repeziciune ca fata abia reusi sa-i surprinda trasaturile.
Dadaca nu era femeie. Era un barbat, inalt desirat cu nasul coroiat si barba rara si ochii cenusii si rai. Presimtea ca ceva nu mergea. Parca..parca...Parca nu mai era ea.
Era inutil sa zica ca nu era in regula. Se vedea cu ochiul liber.
Cu miscari bruse barbatul practic trecuse prin ea. Simtise un fior fierbinte, ca si cum ar fi muscat dintr-un jalapegno. In gura simtea amareala fierei, si privea ingrozita silueta ce smulse din buzunar o sticluta de farmacie. Nu parea a fi un medicament ieftin, judecand dupa sticluta rafinata. "Ce paradox!"gandi ea, "o stica de farmacie mai scumpa decat parfumul meu!".
Privi apoi ingrozita cum umbra deserta toata sticluta pe prunc, iar acesta incepu sa urle din toti rarunchii in timp ce pielea i se dizolva, iar carnea se chircea pe oasele, care in curand aveau sa fie atinse de acidul sulfuric. Da..acid...Ii recunostea duhoarea de la orele de chimie. Si efectele devastatoare.
Elibera din plamanii care refuzau sa mai filtreze aerul un urlet inuman si parca intreaga imagine se sparse. Printre fragmente zari doar silueta monstrului care facea harakiri cu un cutit mic de vanatoare.
Gandacii incepura sa devoreze cadavrul care din ce in ce mai rar zvagnea in trandafirii rosii care impodobeau pardoseala alba.
Apoi imaginea se crapa in alte sute de cioburi care ii sfasiau pielea si o penetrau precum un viol salbatic.
Se trezi pe pardoseala, cu parul valvoi,transpirata, si ramasa fara suflare, si privii cu ochii larg deschisi si ingroziti prinprejur.
Nu mai era in camera. Ajunsese nu se sti cum afara pe scari.
"ce-ai patit?" intreba Agi, cu colturile ochilor brazdate de doua lacrimi sarate.
"Ai lesinat pana n-ai ajuns in camera".
Imagionile se invarteau haotic prin lacasul gandurilor fetei. "Cat a durat?", "Cam doua minute".
Picioarele i se muiara. Un cosamar asa groaznic in decurs a doar doua minute. Inca auzea ecourile urletelor micii creaturi.
Dar nu reusi sa aprofundeze prea tare dilema din cauza faptului ca fu victima unui spasm.
"Nu s-a terminat..simt asta....ceva nu e bine..n-a fost doar un vis...a fost..a fost...o escapada in trecut!"
"Vino!, trebuie sa rezolvam asta, daca acum nu, atunci niciodata!" sopti catre Agi cu o voce aparent sigura, dar se simtea o nota de nesiguranta.
Pasira amandoua in camera intunecaoasa, care ii era deja neplacut de familiara fetei.
Pardoseala se miscase si se deteriorase de-a lungul anilor si acum daca paseai pe ea se misca de sub picioare, iar din crapaturile negre, ce contrastau atat de tare cu praful gri misunau scarbosenii slinoase.
Mirosea a confuzie.
Mirosea a vechi si nou.
Mirosea a sange proaspat.
Mirosea a moarte.
Umbrele incepusera sa tremure, de parca lumina stelelor era cea a unei lumanari de seu pe sfarsite ce palpaia.
Patutul se rupse cu zgomot, iar din lemnul putred incepura sa curga ca ciuma cari mari si negrii ca vidul.
Tresarira.
De sub mormanul de putregai ceva misca...Poate era un car mai mare, gandeau fetele...
Dar nici chiar cel mai puternic car n-ar fi putu sa dea la o parte gramada aceea de lemne, care totusi avea o greutate.
Din mormanul de lemn iesi la suprafata... demonul...
Statura nu o intrecea pe cea a unei papusi, dar era atat de hidos, atat de jalnica si respingatoare incat fetele se dadura cu doi pai mai incolo de scarba si teama fata de acea creatura oribila.
Erau fragmente din ceea ce fusese un trup de copil,in toracele distrus , din care curgea seva putrezita, se zareau bucati intrate in putrefactie de organe.
Capul era doar partial, jumatate fiind spart, ochiul lipsea cu desavarsire, bucatele de piele si carne sfasiata totusi inca se incapatanau sa stea prinse de tigva copilului.
Sarea intr-un picior dezcarnat, celalalt fiind distrus fie de timp fie de acidul fatal.
Dintr-o mana pastra doar antebratul, prins printr-o fasie subtire de carne uscata, iar din cealalta doar umarul, partial distrus.
Se misca incet, miscarile prea bruste l-ar fi dezmembrat complet.
" Zi-mi cum sa te fac sa te odihnesti". Vocea era a fetei. Agi se pornise sa planga-ncetisor, dar volumul crestea cu fiecare clipa.
Creatura parea ca o fixeaza cu unica lui cavitate care adapostise candva ochiul.
Dadu cu ciotul mainii in semn de dezaprobare, si reporni in mersul sau saltat catre fete.
Agi e intoarse putin ca sa-si mai stoarca din lacrimi si zari din miezul umbrelor o fantasma... aceea a demonului criminat ce-l zarise fata in escapada sa.
Isi pastrase din infatisare destul de bine. Carnea s-a uscat pe el, dar inca se vedeau pete stacojii pe fata si pe pelerina neagra.
Agi dadu drumul unui tipat ascutit si se porni sa boceasca mai cu vana decat inainte. "Bantuita! Bantuita, fara vreo vina!" scancea din cand in cand.
Pelerina se destrama in mii de fluturi negrii care inconjurara fetele ca o ceata prin care zareau doar un cutit ce stralucea in puterea celor doua luni si o mica sticluta fara capac prin care aproape simtea lichidul incolor, inodor, si letal.
A inspirat mirosul cosmarului cu ochii larg inchisi.
Sfarsit
Oare?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.