Casa se scutura din temelii cînd toţi băieţii săreau înnebuniţi în aer.
Happy era şefa. Ea era mîndra paznică a sticlei de Jack D. de care nu se atingea niciun tip daca nu îndeplinea următoarele condiţii: 1. să fie mişto, da mişto de tot şi 2. să îi dea un sărut.
În colţ zăcea într-o baltă de tărie ce se întindea încontinuu pe covor o tipă cu părul scurt şi machiată ca un star de cinema. Uneori se mai zbătea cîte un bocanc de-al ei, lovind violent picioarele persoanelor care stăteau pe canapea.
Happy îi arunca cîte o privire complice apoi mai azvîrlea o privire înspre cosmeticele de pe masă. Dacă erai pe fază ai fi putut s-o auzi zicînd ceva de genu: ţi-am spus eu...
Dacă nu erai marfă n-aveai ce căuta la party-ul ăsta, pentru că se intra pe bază de invitaţie.
Sau şpagă, depinzînd de la caz la caz.
Don't stop, make it pop
DJ, blow my speakers up
Tonight, I'mma fight
'Til we see the sunlight
Tick tock on the clock
But the party don't stop, no
DJ, blow my speakers up
Tonight, I'mma fight
'Til we see the sunlight
Tick tock on the clock
But the party don't stop, no
Şi astfel a decurs pînă în zori cînd vecinii în sfîrşit au chemat poliţia.
A fost întradevăr un party reuşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.