marți, 2 februarie 2010

shhhh



Şi uneori mă simt mică, ignorată, plăpîndă (ăsta da oximoron frate!)
Dinozauri mici pufoşi roz şi moi. Şopîrle îngrozitoare. Animale de casă. Şi-ţi vine să ţopăi.
*Uneori te simţi singură nu-i aşa?*
Uneori mă simt cămilă. Mă simt ca şi cum aşi fi un animal.
Sunt o jucarie de pluş.
Creme împrăştiate pe podele verzi.
Clepsidre sparte cu nisipul curgînd printre pixurile verzi şi de cremă de pantofi.
Şi poate uneori visez.
Ţi poate zbor printre văi adînci şi seci şi pline şi goale.
Trec peste munţi din sîni imenşi cît nişte nuci (ca să vezi ironie) şi apoi curg înspre pubisul chel al damei de companie.
Clic.
Click.
Un purice sare pe o floare cu petale rotuuuuundeeeeeee.
-
...
Boing.
Onomatopee şi filozofie.
Niciuna nu ţine de foame.
Oasele pocnesc, se sfărîmă şi se împrăştie. Apoi părul ia foc. Carnea se încreţeşte ca şi coaja unui măr fostâ/ex rumen.
Smily face. :)
Luna ridică sprîncenele şi zîmbeşte ca-ntr-un clişeu sepia.
Black and white.
Azi am foist la film.
Avatar. Hm.
Am furgăsit un leu. Hm.
Wink.
Sometimes I need to be loved.


Or not.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.