Fii sincer cu tine. Poţi? Hai să văd dacă chiar ai tupeu, dupa toate minciunile.
Neee, nu-i ceva ce imi reproşez neapărat mie, cît omenirii în general. Adevărul e uneori straniu, absurd, incredibil, banal, neaşteptat sau sec.
E greu să minţi. Fiecare minciună te şterge din ochii celor ce te privesc. Eşti varză.
Eu sunt sinceră. Plătesc un preţ uneori exagerat. Răspund la întrebări la care oricine s-ar fîstîci. Eu rîd dacă trebuie să zic ceva de sexualitatea mea. Pentru că niciodată nu e altceva mai grav sau mai intim ca asta. O porcărie.
Am principii. Uneori refuz să le respect pe unele. Alteori Păpuşarul hotărăşte din instinct ca trebuie să respect.
Unul din principiile mele e strîns legat de oamenii ce îmi sunt prieteni apropiati, sau aproxiamativ apropoiati, la o adică nu mă ling cu nimeni care mă cunoaşte bine. La faza asta ţi-o poţi lua urît de tot. Niciodată nu iese bine.
Sunt o fiinţă ex-oldstyle. Voiam să nu fac niciodată sex înainte de măritiş. Şi nu voiam nici să mă mărit. Nici acum n-o vreau pe a doua. Dar vreau şi cred că am să respect ceva ce mi-am impus cînd mi-am dat seama că nu-s mai brează ca alţii, şi anume să fac sex la şapteşpe ani. Ciudat cum s-au potrivit la Peninsula toate ideile mele.
Cel mai greu cred că ar fi să explic toate astea cuiva bine trecut de cinci decenii. Mi-ar fi greu să vorbesc cu o băbuţă despre sexualitate cum mai nou o percep aşa cum scriu uneoori şi aici.
De exemplu m-aşi simţi prost să dezbat cu o sextagenară bisexualitatea la femei. Cred că pe oricine ar lua chestia asta cu fiori.
Azi am aflat o chestie care m-a supărat. Defapt mă supără mereu cînd se întîmplă: băşcălia şi misunderstanding-ul. Nu-s în mod obişnuit dramatică [bine, mint, sunt puţin. Puţin mai mult?], dar acum dacă aşi putea aşi suci niţel nişte încheieturi.