Toast!

Un toast!

Pentru toate iubirile ce n-am ştiut atunci c-au fost iubiri!

Pentru fiecare lucru ce ne-a făcut să vibrăm precum corzile unei chitări electrice!

Pentru fiecare nenorocit care-ţi fute ziua!

Pentru fiecare futai eşuat!

Pentru fiecare prim sărut!

Pentru fiecare pereche de ochi albaştrii şi verzi!

Pentru fiecare frustrat!

Pentru fiecare păcat!

Pentru fiecare pahar de vin şi bere!

Pentru fiecare lacrimă ce-o ţii în tine!

Pentru fiecare sentiment de disperare!

Pentru fiecare noapte cînd priveşti cerul!

Pentru fiecare cuvînt ce-l scrii de sute de ori!

Pentru fiecare melodie jazz!

Pentru fiecare piesă de la Metallica!

Pentru fiecare manelist care te-njură!

Pentru fiecare băiat ce-l iubeşti!

Pentru fiecare cafea din Mort!

Pentru fiecare killer!

Pentru fiecare îmbăţişare care te-a făcut să te dizolvi pe dinăuntru!

Pentru fiecare cuvînt scris de sute de ori!

Pentru fiecare amintire îngropată în sine!

Pentru fiecare pix împrumutat!

Pentru fiecare alcoolic ce-ţi declară iubre!

Pentru fiecare party în down!

Pentru fiecare desen animat!

Pentru fiecare explozie de adrenalină!

Pentru fiecare din noi!

mesaj explicit.

De ce pula mea [spirituală] nu îmi comentaţi niciodată la felul în care scriu vreo poezie sau vreo proză ci numai ca să-mi comentaţi comportamentul social?
SĂ SUGEŢI PULA-N KENIA VIA CUBA, OK?????
că aproape niciodată nu-mi zice nimeni nimic despre ce scriu.
pizda mă-sii.

Soarele n-a răsărit dar a însîngerat o bucată de cer atunci cînd eu, goală, doar cu pandantivul agatat de gît înşiram mărgele pe aţă. Roşii şi negre şi galbene. Albastre.
Cîteva albe. Puţine verzi.
Mărgele mari şi albastre. Sau mari şi verzi.
Trupul meu cald învăluit de aerul rece.
Mă usturau ochii, dar nu simţeam. Dormisem puţin dar nu-mi păsa. Nici acum nu-mi pasă.
Am lovit cu mîna farfurioara iar mărgelele s-au împrăştiat peste tot. Cîteva mi-au ajuns şi în păr. Mă întindeam pe covor şi aşa am început să le înşir. Una după alta, după alta după…
Tăcere. Mă ridic şi îmi scot pandantivul de la gît. Mă uit în oglindă. Adînc în sufletul meu şi-al ei văd sclipiri argintii şi pete întunecate. Mă lipesc de oglindă şi răsuflarea mea abureşte suprafaţa netedă.
Sînii mi-au devenit tari iar mîinile îmi tremură. Îmi lipesc fruntea de oglindă şi simt cum cad în ea. Tot mai adînc.
Pînă nu rămîne nimic din mine în afara unor ochi căprui inexpresivi.

Fraze din mintea unei curve. Ipotetic vorbind.

-Tu ce mă-ta vrei?
Bine, nu-mi zice chiar aşa, dar asta-mi zice privirea ei. Dacă n-aşi fi una din ele aşi zice că muierile-s alea mai mari scorpii. Da’ nu-s. Bărbaţii îs mai porci.
Îmi dă totuşi pachetu’ de prezervative pe care-l bag în geantă. Futu-i morţii mă-sii că iar le-au scumpit. Nici să ţi-o mai tragi nu poţi, că-i prea scump. Rămîn fără clienţi dacă scumpesc tarifu.
În parlament mai toţi îs bărbaţi, deci practic sîntem conduşi de porci. Naşpa. Nasol.
Da’ totuşi porcii ăştia îmi asigură mie pita, deci nu fac bot. Nici cînd îmi cer scîrboşeniile alea de le văd pe net. Tîmpiţii dracu, ăia cred că tot ce zboară se mănîncă. Mănîncă căcat.Da, asta fac. Şi îs fericiţi cu asta.
Un gagiu tînăr îmi ţine uşa deschisă şi io îi fac cu ochiu. Simpatic puştiu.
Jigodia de la casă mi-o dat d-alea naşpa, cu gust de căpşuni. Data viitoare o dau în mă-sa. Adică n-am înţeles. Bine măcar că nu-mi au clienţii preferinţe. Îs aşa destul de frustraţi sexual cu nu-i mai doare-n cot de nică. Ei să se sloboade ş-apoi gata. Toţi merg zburdalnici la nevestele lor la fel de frustrate sexual şi psihic care le fac crize, şi apoi ăia se simt naşpa şi iar vin la mine. Aşa merge treaba. Şi cu cît îi mai naşpa de ei cu atît îi mai bine de mine.
Pana mea, îmi sună telu. E Fane. N-am chef să-i răspund. S-o învăţat pe moca jigodia naibii, că dacă ta’so lucră la amanet hopa şi ăsta cum ştie c-am datorii cum se prezintă iute cu rînjetu lui de cretin pe faţă la ‘datorie’. Are impresia că io tre să fac normă, 8 ore pe zi ca la întreprindere. Să i-o zică lu mutu’ de la madrid, sau barcelona sau unde dracu îi.
Iar sună telu. Amu e număr necunoscut. La ăsta răspund. O tanti începe să-mi urle în urechi şi regret că l-am deschis. Să mă lase dracu’n pace, că am şi io problemele mele şi fără să se plîngă ea că-i merge ficioru la curve. Şi ce dacă merge, măcar aşa el prinde experienţă şi noi mălai. Banu’ tre să circule.



Nu Ştiu neapărat ce înseamnă ce-am scris, şi oricum la ora 2 dimineaţa nici să n-ai pretenţii de coerenţă de la mine. dar îmi pare mişto şi habar n-am cun să contiunui. A, şi pentru potenţialii băgători de zemă: e fictiv.

Iubesc.

Sunt uimită de mine. Am scris chiar mult în ultimele două zile.
Am scris şi o scrisoare de răspuns lui Teo. Mîine sper să i-o trimit. O aşteaptă de mult timp. E like..wow. Şi îmi place ce am scris.
Mi-am regăsit un jurnal vechi de aproape doi ani. M-am simţit aproape straniu, de parcă scrisul şi gîndurile erau ale altcuiva deşi coincid perfect cu ceea ce gîndesc şi acum.
Fiecare senzaţţie, acum intensificată stă închisă pe veci într-un jurnal al unei fete de 14 ani. Mă simt mîndră de eu de atunci.
Scriam fiindcă îmi era frică de faptul că o să uit.
Încă îmi e frică.
Îmi e teamă şi că o să fiu uitată.

Alexandrina Hristov - Cutite si sageti de foc

Mi-e dor de Andreea. Mi-e dor de frica aceea că nu fac ceva bine şi poate ea se simte incomod. Mi-e dor să o strîng în braţe ca pe sora mea mai mare pe care nu o voi avea niciodată.
J'aime mes amis.
Îl ador pe Gabi cînd vorbin despre teatru şi muzică cu o pasiune greu de imaginat. O ador pe Pe aripile vîntului pentru că mă lasă să o ţin în braţe şi să o sărut.
Îmi place cînd Vladimir zîmbeşte incîntat cînd îl mîngîi uşor pe gît, la fel şi George. Mă amuză disconcordanţele dintre mine şi Andi. Dar ţin la el oricum.Iubesc părul creţ al Adei.
O ador pe Ofelia cînd zîmbeşte.
Iubesc conversaţiile ce le purtăm cu Adi.
Iubesc toată trupa de teatru.
Îmi place că sunt Jaques Bunicul şi că citesc teatru absurd şi scriu despre iele.
I love mitologia romînească.
Parcă nu există destule moduri de a zice cît de mult iubesc toate astea.
Iubesc fiecare desen al meu, fiecare cuvînd indescifrabil.
Mă iubesc pe mine şi-mi ador fiecare greşeală.
Îl ador pe Vali fiindcă e aşa cum e. Un spirit ludic.
Îl ador pe Andrei fiindcă are mai mereu ochelari verzi cînd vorbesc cu el pe mess.
O iubesc pe Tyra fiindcă e puternică. Pe Carina pentru că are o aură specială.
Iubesc Cabaretul.

Iubesc.
Iubesc.
Iubesc.

Alexandrina Hristov - Nimic nu e ca tine

Poveste pentru copii ~ Fata Ielelor ~

A fost odată ca nicidată o împărăţie inconjurată de rîuri şi păduri. Iar în acele păduri sălăşuia o ceată de iele, mîndre şi frumoase ca razele lunii, ce jucau un joc nebun de pîrjoleau iarba şi florile păleau de cît de încins le era jocul.
Erau şapte iele, feciare nebune şi mult iubitoare de viaţă căci furau mereu bucate şi vin din satele pe lîngă care îşi aveau uneori sălaşul şi petreceau cîte trei nopţi odată cu chiuituri şi dans şi cîntec.
O dată, pe cînd se plimbau la miezul nopţii au auzit un foşnet prin iarbă şi căutînd cu privirea au găsit o fetişcană cu ochii măriţi de spaimă ce se rătăcise prin acele locuri. Ielele au prins drag de ea văzînd-o atît de fragedă şi pură şi-au început să dănţuiască prinprejurul ei, fermecînd-o să uite cine e. I-au prins sînziene şi pelin în păr şi-au luat-o cu ele. I-au şoptit descîntece şi-au învăţat-o să dănţuiască asemenea lor, au învăţat-o să-şi picure miere-n vorbe şi-au învăţat-o să facă fel de fel de leacuri din plante, şi-au învăţat-o să citească semnele din pădure.
Lîngă acele locuri trăia un prinţ frumos ca razele soarelui căruia tare mult îi plăcea vînătoarea, şi odată cuprins de un dor nebun de a vîna a plecat de unul singur prin pădure în căutarea unui căprior spre a-l vîna. Dar s-a întîlnit cu o jivină turbată cu care s-a luptat o zi şi-o noapte pînă a înfrînt-o.
Dar a fost atît de sfîrşit de puteri încît a adormit unde era, cu hainele năclăite de sîngele jivinei. Printr-o întîmplare s-a făcut ca fata ielelor să treacă pe acolo în căutarea unor ciuperci pentru o fiertură şi să găsească trupul prinţului. Văzîndul fetei I se făcu milă şi prinse drag de tînărul acela frumos aşa că îşi desfăcu chimirul şi scoase de acolo o sticluţă plină cu un leac puternic şi îi picută cîţiva stropi pe buze.
Tînărul deschise ochii şi pesemne crezu că a murit căci prea frumoasă îi părea fata şi privind-o îndelung prinse mult drag de ea şi înţelegînd că ea l-a salvat îi sărută mîinile şi părul şi o strînse în braţe.
Ielele văzînd că fata întîrzie au venit în ceată după ea şi văzîndu-I pe cei doi tineri îmbrăţişaţi au început să ţipe şi să dănţuiască turbat în jurul lor, iar tînăra, ca să nu-l piardă pe prinţ îl strînse la pieptul ei , ca el să nu-I vadă mamele şi să fie pocit au mai rău să-şi piardă minţile. Şi începu a-şi doini dragostea pentru tînăr iar ielele s-au oprit din jocul lor să asculte fata. Cîteva s-au dus de-au adus vin şi bucate şi altele au început să cînte alături de fată. Şi s-au ospătat şi au cîntat, iar prinţul a ascultat asta cu ochii închişi.
Noaptea trecu pe nesimţite iar dimineaţa ielele au plecat ă se ascundă în codrii lor iar feciorul a luat fata de mînă şi o duse în împărăţia tatălui său unde s-a însurat cu ea, mulţămindu-I că l-a scăpat de la moarte de două ori, oiar la nunta lor au venit mulţi mulţi oameni şi povestea zice c-au fost şi ielele şi-au jucat şi-au petrecut şapte săptămîni încheiate şi ielele i-au binecuvîntat pe amîndoi şi pe toţi urmaşii lor.
Sfîrşit.

*

Noaptea el vine să
mă sărute
umed
adînc sălbatic
cînd stau şi mă holbez la tavan aşternuturile
gem
el transpiră
eu privesc
mortul de pe
masă
mortul de pe
mine
cu-n ochi galben şi altul
violet.

**

La început omul
avea 4tru mîini
4tru picioare
2ă capete şi toate organele
genitale.
pentru că aşa l-a binecuvîntat el şi pentru că aşa
era fercit.
Dar zeii s-au supărat pe fericirea lui şi atunci
l-au luat
şi
rupt în jumătate, l-au mîngîiat
i-au rupt şi aura în 2ă:
o parte albă şi una
cafenie.
Aşa s-au născut vrăjitoarelele şi
voi.

***

Sufletul meu e o încurcătură
de rozare albe.
roşii.
negre.
Fumul ce iese din ei îmi invadează
toate crăpăturile, toate
zgîrieturile toate
golurile
imperfecţiunile
din
mărgele şi
le astupă
şi
sedează.

Sărut fiecare za
rup cu dinţii aţa dintre ele şi
îmi rămîne parfum de crini albi şi brad
printre gingii.

Tu me manques.

Ieri.

Ieri a fost o zi bizară, şi în multe moduri greşită. Sau poate nu e greşită, ci doar diferită. Judecaţi voi pentru că eu unele lucruri le pot explica, faţă de mine şi alţii înainte de a fi prost înţelese dar am şi eu un fel de braindamage la altele. Posibil să fie normal să nu-l am. Dacă vreţi, ziceţi-mi voi.
Încă îmi miros hainele a fum, iar părul e încă îmbîcsit după ce l-am spălat.
Cică trebuia să mă întîlnesc cu sopo pe la 4 jumate ca să-i desenez pe braţe şi pe faţă nişte chestii ca să meargă la party-ul dat de unirişti. Halloween party.
A întîrziat vreo oră jumate, timp în care a venit la masa mea Ervin, un 'apostol', client fidel al mortului, care prima oară cînd m-a cunoscut mi-a sărutat mîna şi mi-a zis că seamăn cu o armeancă.
Era băut. Nu ştiu cît de tare, dar oricum. Au apărut două cunoştinţe apoi, iar eu stăteam şi încercam să descifrez din mimica figurii lor ceea ce vorbeau în magiară. Uneori îi rugam să-mi dea subtitrarea, şi-mi traducea Orsi uneori, şi uneori prietenul ei. În tot timpul ăsta, de o oră jumate au debitat fel de fel de prostii iar de cîteva ori Ervin a facut ceva ciudat.
Mi-a prins mîna în a lui, m-a privit zîmbind din barba lui stufoasă, şi-a lăsat bărbia în piept şi şi-a închis ochii.
Eu aveam mîinile reci.
Orsi mi-a tradus ca-mi transmite energie.
-Şi iubire.
O să scurtez povestea, şi o să citez cît pot eu mai exact cîteva fraze strict esenţiale pentru braindamage-ul meu, fără să mai scriu şi întrebările mele.
-Eşti o fată norocoasă. Eşti foarte frumoasă.Ai mîini frumoase, de pianistă. Am o atracţie faţă de tine, dar tu eşti o copilă. Poate în alt timp în alt loc.. Să nu te superi! Eu ştiu. Eu nu o să fac nimic, eu am trăit deja jumătate din viaţa mea. Eşti atît de tînără..Am faţă de tine o atracţie pe care n-am avut-o fată de nicio femeie pe care-am cunoscut-o pînă acum. Eşti o femeie frumoasă.
Pentru mine frazele astea sună atît de fantezist încît nici nu m-am mai chinuit să le categorizez în adevăruri sau minciuni. Deşi nu văd rostul în a fi minţită.
Apoi am început să slăvesc cerul şi toţi sfinţii lui cînd am văzut că a intrat sopo în mort. Am văzit-o apoi şi pe Moni,, prietena lui [de dragul conventiei, o să specific că ea reprezintă o persoană cu care are o relaţie]. Avea chipul răvăşit şi-am priceptu tot ce voiam să pricep. Sopo a răsturnat pe masă toate pixurile şi cariocile ce le-a găsit prin casă, iar apoi a trîntit un pumn de Mars pe masă, un Bonty, dinalea mici. Am început să-i desenez răni, vene, cusături pe braţe şi a happy-evil face pe obraz. Apoi au plecat toţi rînd pe rînd şi-am rămas doar eu cu Moni, care a plîns, şi-am ţinuto-n braţe pînă s-a liniştit, şi-am vorbit, şi-am vorbit şi-am vorbitşi-am vorbitşiamvorbitşiamvorbit, pînă am reuşit să o înveselesc.
Apoi ne-am întîlnit noi două cu Berni şi ne-am plimbat pînă în parcul Bălcescu, unde ne-am prostit. Apoi am aşteptat 15 minute în faţă la Downtown, după care-am condus-o pe Cătălina în staţie, pe care am încercat să o încurajez cum am putut. Apoi am mers în down unde m-am întîlnit cu foarte multă lume cunoscută. Adică foarte multă.Şi am dansat foarte foarte lasciv, şi sper că n-am fost foarte caraghiasă atunci cînd am făcut asta.
Şi făceam experimente pe Andruş care era extrem, extrem de beat, încercînd să-l excit doar plimbîndu-mi degetele pe gîtul lui, şi dat fiind faptul că la un moment-dat m-a întrebat irascibil : Auzi? Tu chiar vrei să mi-o scoli??, cred că am reuşit. Cred că motivul pentru care am vrut să fac asta a fost faptul că deşi îl cunosc de o grămadă de vreme, niciodată nu l-am văzut cu vreo fată, sa n-a vorbit sau pana mea, şi aveam aşa o impresie că e un fel de stone man. Voiam sa ma conving ca-i om normal, cu slabiciunile aferente cand vine vorba de stimuli.
Nu pot să zic că am făcut prostii, pana mea, am dansat şi-am băut, şi-am urlat ;i/am făcut headbang.
Oricum, don't judge me if you only know me only after this party.
Ah, şi cea mai stranie chestie. Mi s-a zis ieri de 3 ori că sunt frumoasă, din partea a 3 persoane diferite.
I felt warm and good. But I simply can't belive it.

Aşa.

Ce ciudat mă fac să mă simt cîteva amărîte de cuvinte. Ce ciudat e să mi se transmită că îi e cuiva dor de mine. Doamne cît ciudat.
M-au întors pe dos.
Simt o căldură în corp şi simt cum tot sîngele din mîini mi se strîge în stomac.
O doamne. E stupid de simplu şi de complicat în acelaşi timp. Probabil doar pentru mine, pentru că sunt cvasi pe lîngă.
Sunt surprinsă.
Dumnezeule.
Azi am făcut cunoştinţă cu o tipă foarte tare pe care practic am mai văzut-o de încă 3 ori, şi aşa nu m-am mai dus la teatru şi-am stat cu ea de poveşti mult timp, şi apoi am conduso-n dîmbu. O cheamă Cătălina şi mă ştie şi de pe blog. Pac-pac! deja mă simt celebră şi mi se urcă la cap. Mint cu o neruşinare ieşită din comun. Totuşi am rămas cumva wtf? că mi se părea puţin probabil.
Sunt multe lucruri care într-un fel mă izbesc, psihic vorbind. Îmi dau seama cît de mult înseamnă acum oamenii pentru mine [note to myself: tendinţe parţial suicidale si depresii în fix aceeaşi perioadă a anului trecut.]

Zîmbeşte. It keeps gettin' better.