duminică, 14 noiembrie 2010

Poveste pentru copii ~ Fata Ielelor ~


A fost odată ca nicidată o împărăţie inconjurată de rîuri şi păduri. Iar în acele păduri sălăşuia o ceată de iele, mîndre şi frumoase ca razele lunii, ce jucau un joc nebun de pîrjoleau iarba şi florile păleau de cît de încins le era jocul.
Erau şapte iele, feciare nebune şi mult iubitoare de viaţă căci furau mereu bucate şi vin din satele pe lîngă care îşi aveau uneori sălaşul şi petreceau cîte trei nopţi odată cu chiuituri şi dans şi cîntec.
O dată, pe cînd se plimbau la miezul nopţii au auzit un foşnet prin iarbă şi căutînd cu privirea au găsit o fetişcană cu ochii măriţi de spaimă ce se rătăcise prin acele locuri. Ielele au prins drag de ea văzînd-o atît de fragedă şi pură şi-au început să dănţuiască prinprejurul ei, fermecînd-o să uite cine e. I-au prins sînziene şi pelin în păr şi-au luat-o cu ele. I-au şoptit descîntece şi-au învăţat-o să dănţuiască asemenea lor, au învăţat-o să-şi picure miere-n vorbe şi-au învăţat-o să facă fel de fel de leacuri din plante, şi-au învăţat-o să citească semnele din pădure.
Lîngă acele locuri trăia un prinţ frumos ca razele soarelui căruia tare mult îi plăcea vînătoarea, şi odată cuprins de un dor nebun de a vîna a plecat de unul singur prin pădure în căutarea unui căprior spre a-l vîna. Dar s-a întîlnit cu o jivină turbată cu care s-a luptat o zi şi-o noapte pînă a înfrînt-o.
Dar a fost atît de sfîrşit de puteri încît a adormit unde era, cu hainele năclăite de sîngele jivinei. Printr-o întîmplare s-a făcut ca fata ielelor să treacă pe acolo în căutarea unor ciuperci pentru o fiertură şi să găsească trupul prinţului. Văzîndul fetei I se făcu milă şi prinse drag de tînărul acela frumos aşa că îşi desfăcu chimirul şi scoase de acolo o sticluţă plină cu un leac puternic şi îi picută cîţiva stropi pe buze.
Tînărul deschise ochii şi pesemne crezu că a murit căci prea frumoasă îi părea fata şi privind-o îndelung prinse mult drag de ea şi înţelegînd că ea l-a salvat îi sărută mîinile şi părul şi o strînse în braţe.
Ielele văzînd că fata întîrzie au venit în ceată după ea şi văzîndu-I pe cei doi tineri îmbrăţişaţi au început să ţipe şi să dănţuiască turbat în jurul lor, iar tînăra, ca să nu-l piardă pe prinţ îl strînse la pieptul ei , ca el să nu-I vadă mamele şi să fie pocit au mai rău să-şi piardă minţile. Şi începu a-şi doini dragostea pentru tînăr iar ielele s-au oprit din jocul lor să asculte fata. Cîteva s-au dus de-au adus vin şi bucate şi altele au început să cînte alături de fată. Şi s-au ospătat şi au cîntat, iar prinţul a ascultat asta cu ochii închişi.
Noaptea trecu pe nesimţite iar dimineaţa ielele au plecat ă se ascundă în codrii lor iar feciorul a luat fata de mînă şi o duse în împărăţia tatălui său unde s-a însurat cu ea, mulţămindu-I că l-a scăpat de la moarte de două ori, oiar la nunta lor au venit mulţi mulţi oameni şi povestea zice c-au fost şi ielele şi-au jucat şi-au petrecut şapte săptămîni încheiate şi ielele i-au binecuvîntat pe amîndoi şi pe toţi urmaşii lor.
Sfîrşit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu