joi, 4 noiembrie 2010

Aşa.


Ce ciudat mă fac să mă simt cîteva amărîte de cuvinte. Ce ciudat e să mi se transmită că îi e cuiva dor de mine. Doamne cît ciudat.
M-au întors pe dos.
Simt o căldură în corp şi simt cum tot sîngele din mîini mi se strîge în stomac.
O doamne. E stupid de simplu şi de complicat în acelaşi timp. Probabil doar pentru mine, pentru că sunt cvasi pe lîngă.
Sunt surprinsă.
Dumnezeule.
Azi am făcut cunoştinţă cu o tipă foarte tare pe care practic am mai văzut-o de încă 3 ori, şi aşa nu m-am mai dus la teatru şi-am stat cu ea de poveşti mult timp, şi apoi am conduso-n dîmbu. O cheamă Cătălina şi mă ştie şi de pe blog. Pac-pac! deja mă simt celebră şi mi se urcă la cap. Mint cu o neruşinare ieşită din comun. Totuşi am rămas cumva wtf? că mi se părea puţin probabil.
Sunt multe lucruri care într-un fel mă izbesc, psihic vorbind. Îmi dau seama cît de mult înseamnă acum oamenii pentru mine [note to myself: tendinţe parţial suicidale si depresii în fix aceeaşi perioadă a anului trecut.]

6 comentarii:

  1. Doamne , mie mila sincer (ROFL)!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce ratat/ratata (ma refer la anonim) :D

    RăspundețiȘtergere
  3. sincer mie imi este mila de tipa care scrie pe acest blog, dupa ce am citit "tendinţe parţial suicidale si depresii". Pentru orice adolescent viata trebuie sa fie fara griji si super OKE, si chiar daca sunt si pase proaste, e pacat sa te gandesti la suicid de la o asemenea varsta

    RăspundețiȘtergere
  4. mersi pt mila, dar nu stiu cum sa-ti zic eu traiesc cu acelasi omulet isterizat si hyperactiv [mama] cu care ma inteleg cu nuca-n perete dintotdeauna, anul trecu a fost efectiv de cacat atunci cand am fost obligata sa renunt la pasiunea mea cea mai mare si-am fost azvarlita intr-un loc cu oameni care ma priveau ca pe un martian pentru ca eram altfel. ei si ghici ce. nici macar prieteni nu prea aveam la care sa ma refugiez. poti zice ca sunt indreptatita sa fi fost atat de trista?
    acum vorbeste probabil egocentrismul din mine, si te rog sa ma ierti daca cumva ai mai multa experienta si minte decat mine dar, desi asta-i cea mai frumoasa perioada, sau cel putin in top 3, sa stii ca e destul de greu sa te lupti cu propria persoana si sa mentii pacea cu exteriorul.
    Peace.

    RăspundețiȘtergere
  5. SunFlowerMoon, toti avem probleme cu mamele si tatii la aceasta varsta, probabil toti am avut sau avem momente in care ni se pare ca toti sunt contra noastra si suntem "azvarliti", cum zici tu, intr-o lume care credem ca nu-i a noastra, insa ar trebui sa incercam sa gasim totusi o parte buna, sigur era una. Incearca sa ai o relatie mai buna cu mama ta si icearca sa-i explici ca acolo nu e lumea ta, sper ca va intelege.

    RăspundețiȘtergere
  6. poti sa-mi zici pe nume, mona.
    Hmmmm...suntem prea incapatanate amandoua...ea nu lasa de la ea iar eu mi-am croit o armura din tacere. doar o minune ne mai poate face sa convietuim intro pace reala. oricum nu conteaza, e ca-n vorba aia.. you're special. like everybody else.
    stiu ca imi bat capul cu acelasi lucru cu care-si bat capul o multime de alti tineri, dar na. Mintea umana creeaza monstrii.

    RăspundețiȘtergere