N-am început anul decît poate puţin straniu, cu lucruri cvasi/normale.
Nu prea mai mănînc. Nu ştiu de ce, poate din cauza programului haotic,poate din cauza insomniei, sau din cauza plictiselii care încearcă să mă erodeze dar pe care o fentez cu succes citind ca o descreierată, desenîndu-mă în diferite ipostaze din alte lumi cu alte forme.
Sunt o isterică. Mi-e milă că trebuie să mă suportaţi. Dacă nu o faceţi, asta e.
L-am anihilat pe shogun, primul volum pe care am reuşit să-l rup cu o tandreţe ieşită din comun...Şi uite şi rimele.
Mă pisicesc în mintea mea şi-mi confer un statut de semi-zeu. Futută senzaţie, să te crezi mai bun decît eşti. Faza-i că noi suntem egali, fie că vrea ego-ul meu să se accepte fie că nu, şi singurul lucru care ne diferenţiază e modul în care ne folosim de avantajele şi aptitudinile naturale şi modul în care le dezvoltăm.
Mă enervez pe propria-mi fiinţă. Pentru că sunt şi eu o fiinţă cu multiple personalităţi care se dezvoltă în paralel şi care se încalecă, se zvîrcolesc se distanţiază. Poate Bestia Roz are dreptate, poate chiar sunt şi eu o adolescentă confuză. Deşi nu prea înţeleg rostul dat fiind că nu ştiu în legătură cu ce sunt confuză. Nu. Moartea, viaţa, rost, menire, întradevăr reprezintă întrebări la care nu mă dau păună că le ştiu răspunsul. Dar le alung, sunt ignorantă cu bună ştiinţă şi le îndepărtez de mine. A. Şi să adaug dragostea? probabil. Mă simt binecuvînatată oarecum fiindcă providenţa nu mă chinuie şi cu asta. Ar şi ieşi prost orice ar fi.
Bănuiesc.
Acum recent past revision: revu l-am petrecut la Mădă cu Carina, Adi, Alex, Vlad, Ioana şi cu mine. Alcoolul aproape a lipsit, cu excepţia unui lichior şi a şampaniei. Am fugit ca disperaţii să vedem artificiile, deşi chiar ni se cam rupea de ele. Mie personal. Am băut, am ascultat DvD-ul pe care l-a cîştigat Vlad la Rockfm cu The Big Four şi-am dansat şi-am făcut toţi pe dj-ii şi ne-am războit pe calculator.
Am scris. Am scris Iştar, am aflat de trupa de funk Isis şi de Betty Davis.
Încă sunt corigentă la mate şi fizică şi simt cum mă cam doare la 14 metri da no. Mă străduiesc ca totuşi să mă scot.
Îmi caut alinare pentru sufletul ce pare că mi s-a golit de căldură. Nu prea vreau să mă ating de nimeni, doar cîteva persoane fiind acceptate prin spaţiul meu intim.
Mă simt departe de toţi. Mă întreb dacă se întreabă careva ce dracu-i în mintea mea. Nici măcar eu nu mai fac asta.
Sunt piromană şi sunt mîndră de asta cînd aproape incendiez trupurilor celor din jurul meu.