vineri, 21 ianuarie 2011

oare e rău să doreşti ceva atît de pămîntean cum a fi un om pe care nu-l doreşti cu poate cu adevărat?
Da. E rău. Pentru tine mai ales. Dar nu contează. Din moment ce e ceva fizic poţi reprima mult mai uşor.
Azi am fost un fenomen. Cînd ningea eu mergeam la şcoală în... fustă. M-am speriat sincer cînd au început să mă claxoneze tipi din maşini.
Imaginaţia mea o ia razna. Mă simt tristă şi nu mai rîd, zîmbesc şi schiţez un rîset.
Mă arunc înapoi în certuri familiale, caut orice semn de viaţă în ochii oamenilor, îmi ascund plictiseala şi sila printre cărţi şi teme şi încerc să nu mă las tîrîtă în întuneric.
Îmi regăsdesc desenele din copilărie, cu bobby's world şi life with louie. aprind lumînări şi mă gîndesc şi mă ascund şi nu îmi las nefericirea să izvorască în lacrimi.
nefericirea mea nu are temei. mă confrunt cu the same god dammed problems like any other kid.
vreau să mă spînzur d-un bec. Da' nu găsesc decît neoane şi spoturi.
toate becurile să apeleze la mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu