joi, 3 februarie 2011

Cugetări

în fiecare zi de luni îmi vine să...
nimic.
mi-ascult muzica şi mă pierd în văltucii moi de lene.
rup bucăţele pufoase de nori, le înmoi în acetonă
şi-mi curăţ unghiile de oja
roşie.
stau paralizată în mica mea lume de sîmburi amărui de
mere. ştiai că ei conţin
cianură
?

sunt profundă, sunt frivolă
nu sunt profundă, nu sunt frivolă şi totuşi
ia un cerc şi mîngîie-l pînă devine vicios sau, mai bine,
caţără-te pe tocurile mele cu crampoane şi
hai să dăm un meci.

m-am plictisit să sper într-un
adolescent ideal: cu flori şi ciocolată şi pasiune care
să-mi stăpînească vorbele vulgare, gesturile exagerate şi fumul de ţigară.

Nu există minciuni, există doar politică şi
mai nou auzi cînd mori. Pe jazz nu poţi dansa lasciv şi dacă scrii
un lucru de cîteva sute de ori nu-şi va schimba sensul.

marile dureri sunt mute şi te încearcă
o dorinţă nebună de a-l penetra pe partener
cu cuvintele cloruroacide
cînd te înşeală sau mai rău, te ignoră.

e viu!
cine?
bunicul, dar nu contează, e viu şi-atît. e....centagenar.
are tot trupul alungit...ca nişte degete de pianist numai ochii
ochii îi sunt rotunzi ca nişte unghii bine îngrijite
şi e galben-ceară în mormînt acum.

Ce înseamnă să trimiţi un om în iad, născîndu-l?

Sunetul propriilor mei paşi îmi apasă urechile, mai-mai
să-mi ajungă între creţele minţii. numai sunetul de
bani noi mă mai trezeşte
şi pink floyd.

lumea se va sătura de carnaţie şi exces.
sau va muri din caza lor.
Aaa, deci nu vrei să mă asculţi? atunci o să te posed
aşa cum ai vrut tu să faci vara trecută.
vrei?

3 comentarii: