duminică, 13 februarie 2011

let's call it a perfect day

Doamne, dor mai îmi era să hardez pe metal! nimic nu se compară cu starea de nesiguranţă de după un cîntec cu un tempo ultra-rapid în care abia ai apucat să respiri de două ori, şi cînd îţi simţi gîtul ca o parte auxiliară a corpului.
Nimic nu e mai delicios decît să stai gol, întins pe pat după un concert.
Interiorul meu pulsează de viaţă.
Memo, dacă n-aveţi nervii tari, imaginaţie şi un dram de ţăcăneală să nu vă prind că ieşiti vreodată cu mine şi Ştefi în Shiva. S-ar putea să rămîneţi traumatizaţi sau mai rău, crizaţi. Nu poţi să înţelei o lume de hîrtie şi resturi, de linguri îmbrăcate-n ambalaje de zahăr, de bărcuţe şi avioane, de fum de ţigară şi doi copchii mari dacă nu ai tupeul să fii tu însuţi.
Frig.
Fratello Metallo - Amore Metallico.
Îmi pare rău că Julia nu a putut face headbang cu mine din caza operaţiei, dar m-am simţit bine cu ea.
La Subcultura, am ajuns la faza în care eram singura care dădea ca disperată din cap. Apăi no. Nu contează, o fost faină seara.
N-am chef să scriu tîmpenii de esee pentru judeţeana la romînă, dar o să o fac. Vreau să fiu a dracului.
Şi nu vreau să mai aud de eşecul de la bio de vineri, că no. Asta este, la anul o să fie mai ok. da vreau să recitesc ''răvaşul de amor'' la care mi-au dat lacrimile, tot vineri. Felicitările mele ersoanei care a făcut poanta, a fost binior executată, dar se putea mai bine. De exemplu, trebuia să ştie că, dacă prin absurd i-aş fi trimis lu' Vladimir scrisorica, clar nici nu o scriam în maniera aia şi char nu făceam greşeli gramaticale şi de punctuaţie.
A, şi ar fi fost mai ok să fi fost scrise de mînă, erau mai verosimile aşa.
mi-e leneeee, dar încă am adrenalină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.