duminică, 19 mai 2013

dependenţă

Pentru că sunt o pîrlită de fiinţă umană vreau să mă plîng. vreau să mă plîng că azi a fost cald şi ieri frig. Vreau să mă plîng că mi-e jumulită pielea de la pantofii noi. Vreau să mă plîng de ochiul meu vînăt de acum o lună. Vreau să mă plîng de facultate, de idioţi, de ignoraţi, de anorexice, de psihopaţi, doctori, farmacişti, antrenori, bulimice, părinţi, viaţă, moarte, teoria relativităţii, gusturile muzicale, trupe, mîncare, anturaj, berea proastă, chimicale, soia modificată genetic, pui şi răţuşte moarte, schizofrenie, trădare, dezamăgiri, inegalitate, ipocrizie, infidelitate, aroganţă, contabili, guvern, parlament, politicieni, profesori, directori, firme, transport, organizare, familie, piţipoance, nerecunoştinţă, singurătate, distanţă, amînări, ambuscade, schimbări.
Dar n-o voi face pentru că ştiu, ştiu, că cineva cine va citi va zice: înţeleg. Iar eu n-o să accept asta, mă voi revolta pentru că sunt dependentă de propria mea durere. Şi îmi iubesc atît de mult dependenţa încît ea devine ceva atît de concret, atît de greu, încît mă sufocă, şi devine ca un fel de asfixiere erotică care poate sfîrşi foarte, foarte prost.
Şi ca toată lumea vreau să schimb totul, vreau să ajung eu salvatoarea planetei, ca ultima proastă ce sunt, şi vreau să îndrept totul, realimentîndu-mi stocul de plîngeri constant.
Şi normal că nu pot. Nu pot, pentru că ar însemna să-mi împart durearea cu încă cineva iar egoismul e prea greu de dărîmat din conştiinţă. Şi simplul fapt că ai putea trece peste mica-mare barieră nu-ţi garantează că şi celălalt vrea să colaboreze.
Dependenta noastră e pasivă. Depindem de canapea ca de alcoolul săptămînal fără de care viaţa n-ar fi haioasă. Depindem de ea ca să ne putem pune cd-ul pe repeat ca să stăm ca nişte plăcinte şi să continuăm să ne plîngem de aceleaşi căcacturi ca strămoşii noştri de acum un cvintiloion de ani: ''porcul iar s-a îmbătat'', ''javra iar se plînge că nu-i dau bani'', ''nu-mi ia niciodată o atenţie'', ''nu face niciciodată un efort în pat'', ''nu e niciodată inventiv'', ''e prea agitată'', ''nu vrea să vorbim'', ''mereu mă agasează cînd sunt obosit'', ''iar fumează'', ''iar plînge''. ş.a.m.d.
Culmea e că am impresia că ne place. Sunteam absolut înnebuniţi după mizeriile astea.
Cei care nu se plîng, nu se zbat ca fraierii sunt cei care s-au prins că probabil cel mai important e să te schimbi tu în aşa fel încît să te mulezi pe retul plîngăcioşilor dar să-ţi păstrezi măcar constenţa intactă.

p.s. poţi să-ţi închipui că mi-a venit asta pentru că o fată drăguţă e într-o relaţie cu un idiot misogin, ignorant şi completamente mitoman?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu