vineri, 20 septembrie 2013

Liceul - cimitir

Deşi titlul nu se referă la melodia celor de la Trooper m-am gîndit puţin la viaţa mea de licean cînd am văzut, undeva după 5 luni nişte poze de la banchetul fostei mele clase.
M-am gîndit cum 4 ani de chin şi trudă, de stress, lacrimi, conflicte etc. se pot vaporiza în contextul unei petreceri scumpe.
Eu aş fi destul de sinceră cînd aş zice că mi-am urît primii 3 ani de liceu. I-am detestat.
Cînd eram într-a 9-a eram în depresie şi nimănui nu-i prea părea să-i pese. Mă simţeam de parcă toţi ar duce o viaţă mult mai upgrade decît a mea şi că eu sunt jalea absolută. În iarna aia mă lăsasem şi de handbal. Cînd m-a întrebat diriga ce e cu mine, i-am răspuns că nu văd care e sensul vieţii şi că de ce trebuie să ne chinuim ani la rîndul, să ne luptăm cu noi înşine ca pe urmă orice realizare să dispară odată cu viaţa noastră. Replica a fost pe măsură: Poate eşti prea matură pentru vîrsta ta.
Realizarea mea din clasa a 9-a e că mi-am întîlnit una din cele mai bune prietene ale mele: Carina. Cu ea îmi împărţeam mizeriile matematice, chimice şi fizice.
Clasa a X-a a însemnat alergătură multă şi poate cea mai plăcută experienţă din patru ani: teatrul.
Clasa a XI-a a fost o completă pierdere de vreme pentru mine.
Ca să fiu sinceră, mi-am cam suprimat amintirile din liceu. Am păstrat cîteva doar, undeva pe la vreo 5-6, pentru că, indiferent cît am încercat să mă bucur de experienţa asta, nu-mi ieşea aproape niciodată. Bine, au fost multe concursuri la care am participat, la o seamă am luat şi premii, şi la ce bun?
Părea că majoritatea profilor sunt la ani-lumină de tine ca om şi că lecţiile aproape mecanice răs-repetate deveniseră instinctuale.
Singurul lucru fain din liceu au fost oamenii. Nu erau mulţi, ci cîţiva, răsfiraţi pe ici-pe colo, ascunşi prin clase de mate-info, bio-chimie, socio şi filo. Oameni mişto, deschişi la mine, oameni pe care i-am cunoscut mai bine decît pe colegii mei pentru că m-au lăsat printre ei, au rîs cu mine cu poftă, au făcut poştă ţigările şi nu s-au sfiit să mă lase să mă integrez printre ei.
Din punctul ăsta de vedere, liceu' fu fain.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu