duminică, 18 aprilie 2010

Clilşee.

Ţigara i se stingea aproape de filtru în mica scrumieră murdară în timp ce ea impregna pentru ultima oară cu buzele mica ceaşcă albă de cafea. Deschise pachetul de ţigări şi alese alta pe care cu o mînă expertă o ataşă de port-ţigatettul de sticlă cafenie al bunicii sale. Îmbrăcată în fusta veche şi neagră de satin, cu pălăria vintage şi port-ţigarettul în mîna înmănşuată părea ruptă dintr-o altă lume. Zîmbi şi luă în mîna stîngă un pahar cu vin. Şi înţepeni aşa privind ecranul televizorului vechi.Din fotoliul rouge o privea varianta ei adolescentă cu ochii verzi, strălucitori şi trupul subţire, aproape mat ca un ac. Ochii îi scăpărau şi aruncau priviri îndrăzneţe către stana de piatră din faţa ei. Un surîs îi înţepeni pe chip în timp ce se ridică din fotoliu şi luă o ţigară din pachet. O înfipse în surîs şi ţigara se aprinse singură. Începu să tuşească şi azvîrli punctul incandescent în perdelele grele de catifea unde se stinse, lăsînd în urmă o arsură. Apoi cu paşi felini se îndreptă spre măsuţa de toaletă încărcată pînă la refuz cu diferite produse de cosmetică. Luă creionul noir şi îşi contură ochii. Apoi îşi aranjă puţin fusta lungă cu franjuri şi bucăţi de oglindă prinse de ea. Luă albumul foto de lîngă televizorul alb-negru şi îl deschise. Îngheţă.De pe podea o fetiţă cu ochii de culoarea smaraldelor îşi scutură codiţele blode şi privii în jur. Se ridică în picioare în timp ce arunca priviri furişe către cele două fiinţe încremenite. Alunecă în paşi de dans graţioşi către vitrina încărcată de jucării noi şi vechi, prăfuite şi strălucitoare, ce păreau că se contopeau cu fotografiile înrămate cu bijuterii baroce greoaie. Alături de ele erau aruncate şi coliere şi cîte un cercel desperecheat care părea că se armonizează cu haosul. Ingeraşul blond zîmbi fericit şi luă un dragon galben ce zîmbea şi el fericit cu aripile lui albe. Din bomboniera de pe măsuţa de cafea se iveau ispititoare bomboanele rozalii şi verzi, galbene şi albastre, în ambalajele lor colorate. Fetiţa luă două bomboane: una verde pentru ea şi una galbenă pentru micul ei dragon. Luă un piaptăn de pe măsuţa cu farduri şi cu dragonul sub braţ alese o păpuşă brunetă şi fragilă din zecile din vitrină şi aşezîndu-se pe podea începu cu grijă să o aranjeze. Înmărmuri.De la fereastă se dezlipi o damă cu o rochie vert du Paris cu ochii încercănaţi dar vioi dădu drumul la aparatul de radio care zbîrni neplăcut. Apoi, cu un oftat l-a închis. Se ridică pe vîrfuri şi luă de pe dulap cutia viorii. Îşi trecu mîna pe ea lăsîndu-şi amprentele în praf după care o deschise cu solemitate. Scoase plină de veneraţie instrumentul şi îl acordă cu pricepere. Apoi începu să-i dea glas păsării de lemn. Pe chipul ei era descrisă virtuozitatea şi pasiunea. Întinerise cu zece ani atunci cînd se opri şi ea.

….

Cutia de bomboane umplută pînă la refuz cu zeci de fotografii alb-negru , sepia şi cîteva color căzu cu zgomot pe podeaua prăfuită, împăştiind amintirile. Fiecare clişeu părea înlănţuit de un altul unde ochii puteau zării asemănări şi deosebiri subtile. Păreau că se întrepătrund precum culorile apusului într-o zi senină de vară.

Cînd au trecut anii? Oftatul fiecarei fotografii se propagă în casa întunecată lăsînd în urmă un ultim ecou.

3 comentarii:

  1. WOW, sincer aveam de gând să citesc ceva, dar mă oboseşte- atâta negru! şi scrisul roşu e atât de mic încât trebuie să-mi bag nasul în laptop.Plus că nici nu văd tot textul, la fiecare rând cuvântul se pierde şi trebuie să-l ghicesc-sau e vorba de clişee? Să nu iei acest comentariu ca pe o critică ci ca pe o completare.
    Mi-ar place să revin la tine pe blog:).

    RăspundețiȘtergere
  2. Scuză-mi scrisul dar habar n-am de ce mi-a făcut figuri. De fapt şi de drept nu voiam să iasă aşa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ok, no problem. Acum se vede destul de bine. :)

    RăspundețiȘtergere