vineri, 28 ianuarie 2011

Toate clopotele-n aer!
Să răsune tot oraşul!
Toate clopotele-n aer!
Să răsune tot oraşul!
Toate clopotele-n aer!
Să răsune tot oraşul!

Numai asta mai eram în stare să cîntăm eu cu Carina după nişte ore halucinante petrecute în faţa televizorului la Stăpînul Inelelor, extended version. Damn spoilers, eu nu văzusem filmul, dar ei da şi mi-au futut cîteva faze şi-am mai urlat la ei, sau m-am uitat urît, da era numa aşa, de teatralitate, în sinea mea eram fericită că stau cu ei şi Carina şi-a mai pierdut din depres.. Mădălina m-a hrănit şi Vlad ne-a dat cele mai bizare teme de conversaţie. Carina mi-a dat un dunhill roşu după ce am plecat, care m-a făcut să mă simt şi mai bine, pentru că o fumam cu ea. Pentru că ştiu că ar fi în stare să facă aproape orice pentru mine, şi ştie că şi eu aş face la fel pentru ea, şi o simt o parte din mine, aşa, imprevizibilă, explozivă şi extraordinară. Plină cu un umor negru şi pesimist şi pervers.
Simte-te stapînul lumii!
Dar nu fi arogant.
Aminteşte-ţi doar că... sentimentele cele mai profunde n-au glas.
Învaţă să urmăreşti privirile oamenilor.
Au revoir.

2 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.